E toamna si ma-ntorc acasa,
Caci e noiembrie si vin
S-aprind lumina-n tintirim
La cei plecati din lumea noastra.

La casa noastra din chirpici
La poale de coline
Pazita azi de nuci voinici
Si roiuri de albine.

Pe casa urca in sirag
Frumoasele glicine,
Trecand umil, al casei prag
Vechiul copil revine.

Si ca in vremea de demult
Astept s-apara din unghere
Bunica mea cu parul ei carunt
In maini cu faguri dulci cu miere.

Din grau sa scoata mere dulci
Si pere maruntele
Sa ma imbie-apoi cu nuci
Din cosul de nuiele .

Bunicul sa apara nevazut
Cu sticla lui cu gatul in margele
Si din carafele de lut
Sa curga vinul dulce in ulcele.

- – - – - – - – - – — – - – - – -

Ii vad in curte tot pe graba
Ca-i fanu-n deal si treaba-n vai
De foame plange la odai
Mioara cea cu cu blana alba.

Un glas de fluier , cant rasfrat ,
Raspunde-n vesel glas padurea
Caci cantaretii sunt aiurea
Si pofta toti au azi de cant.
- – - – - – - – - – - – - – - – -

In poarta sta stapinul curtii
Azi cam impovarat de ani
Si supt ii e rotundul burtii
Ca dintii nu mai rod ciolan.

Prin curte stol de nepotei
Cu ochii mari semn de mirare
Mai mari, mai mici si maruntei
Insemn de bunastare!

Privesc si lacrimile-mi curg
Simtind aproape amurgul,
Regret ca nu sunt demiurg,
Ca viata-mi fura burgul.

Dar ma trezeste ca un semn
Caci timpul trece-n ropot,
Pastrand caldura-acelor vremi
Batranul glas de clopot.

Cert moartea cea cu colti haini,
Ca-n sat a batut cale.
Scapatu-i-au mult prea putini
Cei multi i-a dus in vale.

Si-n timp ce ochii din lumini
Brazdeaza tacut cerul
Se-ntorc spre casa heruvimi
Din lumea de misteruri.