octombrie 2008

Noapte de dragoste

n bra?e cnd ?i cad n loc se-opre?te vntul,
Covor de ierburi cmpul ne-ntinde la picioare,
Iubire ca a noastr? n-a v?zut p?mntul,
n fiecare clip? se-aprinde tot mai tare.

n fa?a ta m? unduiesc ?ucar?,
n bra?e ca un cle?te te cuprind,
Deasupra ta, cobor precum o sear?
Sc?pare n-ai ?i adormim iubind.

?i-n somn m? cauti. nsetate
?i-s buzele pe-a pielii mele pliu,
?i minile, pe forme adorate

n noapte le r?sfe?i pn? trziu.
Tot degustand a trupuli dulcea??
Iubirea, se transform?-n diminea??.

Noapte de dragoste

Vreau un covor de flori ?i-n clipe de iubire
Vreau harpele pe strune s? reverse foc,
Pocalul mereu plin,   izvor de fericire,
Pn` pic de vin n-o fi n nici un poloboc.

M?t?suri vreau ?i mult? bog??ie,
O noapte s? petrec doar n huzur,
Nu-mi pas? mine ce-o s? fie,
Vreau s? tr?iesc amorul cel mai pur.

Un cer cu stele vreau ?i-un vnt care s-adie,
Mirosuri diafane de mosc ?i orhidee ,
O noapte vreau s?-?i fiu amant?, nu femeie!

Iubirea mea s?-?i fie motivul de be?ie ,
Am s? iti torn pahar dup? pahar
Ca-n zori cnd vei pleca s? vrei s? te-ntorci iar.

barbatul

  Barbatul isi adoarme gandurile la san
Le alinta le rosteste taceri
Peste noapte le tine inchise
in cutia de pe noptiera
inchisa cu o cheita pe care o tine in inima.

Barbatul nu vorbeste
simturile lui sunt mute
trairile sunt doar tipete ale carnii
mereu bolnav de boli imaginare
este un vesnic pacient nemultumit.

Barbatul tace, sufera, plange pe dinauntru.
bolnav de liniste aparenta
ascunde in el un vulcan .
Te priveste, asteapta mereu sa-i servesti
cea mai delicioasa dulceata a corpului tau.

El nu ramane fara cuvinte.
Doar savureaza egoist clipa
intinzandu-si ghearele ,
cuprinzadu-te nu din iubire,
ce din teama de a nu pierde festinul.

Barbatul sufera de boli incurabile
acelea de a nu putea iubi decat in siraguri
fiecare femeie e doar o margea
el nu are simtul culorii ci al valorii.
De accea aduna, aduna, aduna mereu.

Barbatul e doar o altfel de jucarie
a carui mecanism a fost mereu reinventat
cheita e in mana femeilor, ei au forta
ele delicatetea rasfatului.
Care pe care.

Ochii barbatilor sunt o carte deschisa.
Acolo il vei putea citi rand cu rand.
Nerostirile lor, dorintele lor,
durerile lor ingropate sub un val de taceri.
Ei doresc, doresc , doresc si tac.

Niciodata nu ai sa-l vezi
ingenunchind in fata iubitei
Doar gandurile lui ingenuncheaza,
el va ramane vesnica salcie singuratica
ce-si pleaca doar ramurile.

Barbatul e doar o altfel de poveste
pe care noi femeile o citim intr-un altfel de limbaj
e ratacirea noastra in vis cale de-o viata
il cautam , il dorim, il devoram
si-l aruncam din cand in cand cu nonsalanta la cos.

El e pricina nefericirii noastre.
Noi pricina tacerilor lui.
Dincolo de tot si de toate cea mai
citita carte a tuturor timpurilor
citita la cald rand cu rand direct din ochii autorului.

Barbatii

nici nu se luminase bine de ziua
cand el musca din mine ca dintr-un mar
in albul matasurilor ma simteam
ca o luna noua printre nouri
gura lui flamanda ma cauta
mainile lui flamande ma cautau
trupul lui flamand ma cauta
eu ma scurgeam
precum firul de lumina prin gaura cheii
intram in trupul lui
si nu mai voiam sa ies
de teama ca o adiere de vant
ar putea sa mi-l sufle
ca pe o frunza.
plin de iubire el tremura,
stiti voi acel inefabil tremur
al maximei contopiri,
barbatii , ah barbatii
stiu sa ne iubeasca mereu
si pe dinauntru
la fel ca si pe dinafara.

Ţărancă la râu

F?cutu-ne-ai doamne odat? din lut ,
n noi punnd inimi sa bat?,
L?satu-ne-ai satul drept vatr?
Pentru unicul drum ce-l avem de f?cut.

Rodit-ai n noi frumuse?e,
n ganduri sem?natu-ne-ai dor,
De-amoruri n noi f?cut-ai izvor
Din care b?rba?ii setea s-adepe.

Gndea ??ranca, pe malul de ru
Cu maiul lnd rufe -n copaie,
Cu snii sub ie n ritmuri vibrnd
Pe frunte curgndu-i ?uvite b?laie.

Cu pulpele albe ie?ind de sub poale
Doua lumn?ri albe de dor tremurand,
n cre?tet ascuns? flac?r?-arznd
n jur ml?dioas? iarba se-ndoaie.

Cum se-ntmpl? s? treac? b?rbatul
Ce lucrului tot i d? miez
N-am sa va spun ce-a urmatu,
Spun doar, c?-n vreme, n sat fu botez .

 
 
"Spinul di talpa"  2008 , scrisori pentru lumea de ieri…

Liturghie de seara…

Batranii ce-i vedeti pe drum
Cu fete triste ofilite
Au fost si ei ca noi acum
Copii cu fete fericite.

S-au bucurat la fel ca noi
De viata dulce de la tara -
De firul verde de trifoi ,
De iarna alba cu-a ei ghiara.

In veri fugit-au pe la rau,
Pe campuri verzi sa prinda fluturi
Si hoinarit-au mai tarziu
Prin noapte cautand saruturi.

Au fost in lan seceratori
Trudind din greu pe drumul painii
Sa umple casa cu comori
Facute doar prin truda mainii.

Au alergat pe camp cu flori
Cules-au flori de sanziene
Si si-au gasit mandrii feciori,
A lor Ilene Cosanzene.

Au fost nunti mari ca in povesti
In care-a petrecut tot natul -
Cu mese mari imparatesti
Cinstit-au socrii mari tot satul.

Si-apoi venit-au rand pe rand,
Copiii – razele de soare -
Ce-au luminat al lor camin
Si i-au crescut in bunastare.

Plantat-au cate-un pomisor
Din greu si-au inaltat o casa
Sudoarea-a curs pe fruntea lor
Ca demn, copiii sa si-i creasca.

S-au luminat a doua oara
Cand pruncii astazi carturari
Intorsi cu-aleasa lor la tara
Au pornit rost de gospodari.

Apoi ca florile pe campuri
Sosit-au mandrii nepotei
Atins-a bucuria varfuri,
N-au fost mai fericiti ca ei.

Incovoiati acum de ani
Caci batranetile nu iarta
Ii vezi mereu, mereu trecand
Din pragul casei inspre poarta.

Asteapta tot mereu un semn
De la copii’ de-odinioara,
Ii vezi la portile de lemn,
Cu ochii vii, statui de ceara.

Veniti si treceti-le pragul
Ca va asteapta cu tot dragul,
Cat ei vor fi printre cei vii
Voi veti ramane tot copii.

Nu-i intristati cu graba voastra
Lasati-i sa va povesteasca
Povesti frumoase de demult
Ce-n sufletele lor se-ascund.

Lasati-i sa va spuna oful
Caci batranetile sunt grele;
Durerea azi ocupa locul
Frumoasei vieti de ieri rebele.

Lasati-i cu o vorba buna
Ca goarna cerului le suna,
Ca este hotarat de Sus
Ei astazi sunt si maine nu-s.

Si s-or tot duce ca tot omul,
S-or scutura ca niste frunze,
Cu zambet multumit pe buze
S-or inalta spre somn la Domnul.

 
 
"Spinul din talpa " ,   2008

Oriunde…

Oriunde am colinda prin lume ne loveste dorul de casa,  dorul de locuri dragi,  de oamenii dintre care unii s-au dus,  dorul de cei care inca ne mai asteapta. Voi cei ratacitori mai aproape sau mai departe de locurile natale cu ce ganduri va intoarceti, cu ce ganduri plecati , ce ati dori sa luati cu voi, ce ati dori  sa regasiti la intoarcere ? Ce credeti ca ar fi util sa faceti pentru ca cei ramasi in urma voastra sa beneficieze de experienta voastra.

 

Va astept pe blogul meu sa discutam si  sa incercam sa mai facem cate ceva in afara de vorbe.

 

« Prev

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X