Cadou de la LILOO, pentru cei care iubesc poezia

CĪNT DESPRE SOARELE NESECAT (1944)

..

TAT?L NOSTRU

Deseori ?i īndelung de undeva m? urm?re?te,
cu priviri ce chipul ?i azi mi-l ?intuie?te –
?tii tu oare, ?tii tu, fratele meu,
cīt de mult Tat?l nostru ne-a iubit ?i ne iube?te?

Nimeni nu ?tie profunzimea acestor cuvinte
?i prin cīt de mari suferin?e a trecut –
cauzele mai īndep?rtate nu le cunoa?tem
?i nici singur?tatea de pe crucea de lemn.

dar sīngele care īn pom a īnflorit,
a?a cum truda d? rod īn pīinea de mīine –
numai īndep?rtarea aceea de Tat?l Ceresc
?i-acel dureros īnghioldit…

Pentru fraza: – De ce m-ai p?r?sit,
?i pentru al Mamei mele suspin: – P?rinte,
Dou? vorbe de pe buzele tale le-am re?inut:
Tat?l nostru – cele mai simple cuvinte.

ĪN MINE-I O VĪLTOARE

Īn mine-i o vīltoare str?vezie,
pentru ochii mei de cea?? īmp?ienjeni?i –
cīnd – repede ca un pīrīu m? scurg,
īn h?ul ce nu-l merit atīt de adīnc.

Zilnic, Domnul meu acolo vine ?i r?mīne –
cīnd īn z?pad? se tope?te dīra de sīnge –
- cu cel cunoscut reciproc se cunoa?te,
iar prisosul unul altuia ?i-l īmparte.

Dac? atunci vīltoarea str?vezie
cineva de cea?? ar reu?i s-o despart?
s-ar vedea – īn ce mizerie,
s-ar vedea – cu cine –

?i s-ar mai vedea – ce lumin?
se revars? peste vīltoarea aburind?,
ar vedea – īntr-a omului inim?
pe cel mai simplu dintre sori.

DIN ALBUL IMACULAT…

Īn mine-i planul diafan
din lumina lacului Genezaret –
?i barca… ?i popasul pesc?resc
īn care valurile lini?tite bat…

?i-o gloat?, o gloat? de inimi
īntr-o Singur? Inim? adunate
īntr-o inim? tare simpl?
īn cea mai blīnd? –

- sau din nou – seara cu Nicodim
- sau din nou – pe malul m?rii
unde zi de zi m? īntorc,
vr?jit de frumuse?ea Ta –
cīnd nu se poate uita
acea sear? cu Nicodim
plaiul acela ?i popasul pesc?resc
vīltoarea atīt de limpede
Figura atīt de apropiat? –

?i totul trecut printr-un Punct Alb
din acel alb imaculat
īmplīntat īn inima omului
īn ro?ul circuit al sīngelui.