ianuarie 2009

haiku

Campioana de haiku
* G?l??eanca Simona Frosin i?a devansat pe mae?tri

G?l??eanca Simona Frosin, student? n anul IV la Facultatea de Comunicare ?i Rela?ii Publice (Universitatea Bucure?ti), este c?tig?toarea Premiului al II?lea la un concurs interna?ional de haiku, la care autori celebri precum Clelia Ifrim (Romnia) sau James Kirkup (teoretician ?i expert n haiku) au ob?inut doar men?iuni. La 9 ani, Simona publica poezie n revistele franceze ?i francofone . n 2006 a primit un premiu pentru eseu din partea Revistei "Dun?rea de Jos" (unde public? n mod constant). La finele lui 2007, Simona a participat la concursul de haiku organizat anual de Mainichi Daily News, n limbile englez? ?i francez? ? mai mult ntr?un exerci?iu personal, nicidecum cu gndul c? va c?tiga: "Tata m?a convins. Pn? atunci scrisesem mai mult eseuri ?i poezii. Am considerat?o o provocare", spune Simona. "Am trimis un haiku n francez?, care n traducere sun? astfel: "Pulberi de aur…/ Gauguin ar fi fost uimit ?/ Lan de rapi??". Culoarea soarelui mi?a purtat noroc. Nu sunt tocmai o fire solar?, dar mi?ar pl?cea s? pot emite raze… Premiul acesta a venit pentru mine absolut nea?teptat. Uitasem de concurs: este, dac? vre?i, un premiu venit de niciunde". Absolvent? a CNVA, Simona recunoa?te c? la facultatea pe care o urmeaz? n capital? nu se pune att de mare accent pe limbile str?ine cum ?i?ar fi dorit ?i cum se face la Gala?i, la liceul pe care l?a urmat: "Premiul l dedic, binen?eles, p?rin?ilor mei. Sunt o fire ezitant? ?i, dac? nu m?ar fi convins tata, nu a? fi trimis acel haiku". n parantez? fie spus, tat?l Simonei, cunoscutul traduc?tor ?i scriitor Constantin Frosin, a participat, de asemenea, la concurs, ns?… f?r? succes. Ucenica ?i?a dep??it maestrul! Un S?get?tor care a evoluat n zborul s?ge?ii, a luat un start aparent calm, dar a ??nit din blockstart direct pe unul dintre locurile frunta?e… Haiku nseamn? reducere la esen??: "Dac? po?i scrie un eseu, cred c? po?i ?i s? reduci totul la esen??. Comprimarea e uneori necesar?. Filozofia de via?? cred c? se reg?se?te mai bine n cteva cuvinte dect n pagini ntregi". De?i gnde?te astfel, Simona spune c?, deocamdat?, prefer? s? se bucure de libertatea de exprimare pe care ?i?o d? un eseu: "nc? sunt n etapa n care savurez detaliile, nu pot s? m? rezum ntotdeauna la chintesen??". Premiul pentru haiku a aprins n ea dorin?a de a vedea Japonia. Iar dac? va mai scrie haiku, o va face n limba englez? ? preferata ei…

 
De pe forumul galatenilor…

Romania pitoreasca…

      Ganduri de vacanta ?Acum ne putem alege locurile pe care la vara le vom putea strabate cu piciorul.Romania asa cum doar ochiul iubitorului de drumetie o poate vedea.
 
 

Untitled25.01


casa_mem_cosbuc.jpg (132604 bytes)
MUZEUL MEMORIAL
"GEORGE COSBUC"
Organizat in
casa in care s-a nascut marele poet al neamului romanesc, astazi, monument
istoric , este un important punct turistic pe D.N. 17C, km. 34 (la 12 km de
Nasaud), cautat atat de turistii romani, si, in ultima vreme, si de cei
straini.
 

Atractia
principala rezida in faptul ca in aceasta casa a vazut lumina zilei, la 20
septembrie 1866, cel care avea sa fie "suflet in sufletul"  neamului care l-a
zamislit.
casa.jpg (38487 bytes)
Ca la orice casa
de romani, intrarea se face prin "tinda" (un fel de hol), din care vizitatorul
va alege mai intai camerele, care te imbie la reculegere , prin atmosfera
patriarhala, creata in primele trei incaperi: tinda, casa dinainte (de oaspeti )
si chilia (camera de rugaciune-capela casei).
Obiectele expuse
in aceste incaperi, in exclusivitate, sunt originale.
Muzeul "Cosbuc"
este singurul muzeu inchinat exclusiv poetului, in Ardealul romanesc al
muzeografiei literare. Acest motiv a fost prioritar in a aduna si expune
(partial), fotografii, documente, corespondenta, editii din opera poetului si
traduceri.
Camera de oaspeti
birou parohial.jpg (8100 bytes)
Urmatoarele trei
sali sunt destinate expozitiei care vizeaza viata si opera poetului, istoria
institutiei noastre culturale, ce are sansa de a fi primul muzeu de literatura
romana din tara (1905), si care este emblematic pentru muzeografia literara
romaneasca.
Ultima incapere
adaposteste alaturi de lucruri ale poetului (pelerina, palaria, geanta de voiaj
etc.) si un foarte reprezentativ (nu prin numar ci prin valoare documentara)
fragment din cele peste 30 000 volume din biblioteca lui George Cosbuc.

Gradistea de munte

 
 
 

Sarmisegetusa regia Gradistea de munte

Gradistea de munte, jud. Hunedoara

Acest complex de sanctuare situate la 1200 m altitudine pe un platou terasat artificial, departe de ochii neinitiatilor, pare menit pentru descifrarea mecanismelor astrale si marilor cicluri cosmice. Cei mai multi istorici estimeaza ridicarea lor in secolele III-II i.Hr, dar sunt si calcule (raportate la ziua solstitiului de vara) din care reiese o vechime cu 600 de ani mai mare. Doua dintre ele sunt cele mai importante: sanctuarul mare rotund si "soarele de andezit".
Este de remarcat asemanarea uimitoare intre planurile sanctuarului mare rotund de la Sarmisegetuza Regia si al celui de la Stonehenge, care este atat de evidenta, incat creeaza impresia ca planurile au fost desenate de acelasi personaj (diferente existand doar in privinta dimensiunilor si a materialelor de constructie).
O constatare similara se poate face si in ceea ce priveste "soarele de andezit", care este foarte asemanator cu celebrul calendar Maya. Cum au reusit sa construiasca intr-un timp relativ scurt si cu materiale aduse cel putin 100 km – de la Magura Calan, ramane un mister…

Gradistea de munte

 

Sarmisegetusa regia Gradistea de munte

Gradistea de munte, jud. Hunedoara

Acest complex de sanctuare situate la 1200 m altitudine pe un platou terasat artificial, departe de ochii neinitiatilor, pare menit pentru descifrarea mecanismelor astrale si marilor cicluri cosmice. Cei mai multi istorici estimeaza ridicarea lor in secolele III-II i.Hr, dar sunt si calcule (raportate la ziua solstitiului de vara) din care reiese o vechime cu 600 de ani mai mare. Doua dintre ele sunt cele mai importante: sanctuarul mare rotund si "soarele de andezit".
Este de remarcat asemanarea uimitoare intre planurile sanctuarului mare rotund de la Sarmisegetuza Regia si al celui de la Stonehenge, care este atat de evidenta, incat creeaza impresia ca planurile au fost desenate de acelasi personaj (diferente existand doar in privinta dimensiunilor si a materialelor de constructie).
O constatare similara se poate face si in ceea ce priveste "soarele de andezit", care este foarte asemanator cu celebrul calendar Maya. Cum au reusit sa construiasca intr-un timp relativ scurt si cu materiale aduse cel putin 100 km – de la Magura Calan, ramane un mister…

 
 
 

Muzeul aurului de la Brad

Exponate unicat din aur nativ din Muntii Apuseni stau cuminti intr-un muzeu vechi de peste 100 de ani, prea putin cunoscut publicului. Pentru localnicii din Brad, judetul Hunedoara, este doar Muzeul Aurului. Pentru specialisti este unicul muzeu de acest fel din Romania si din Europa. Pentru vizitatori e o surpriza. Din cele aproximativ 2.000 de exponate, 1.200 sint din aur sau cu aur, cele mai multe aratind aurul nativ din Muntii Apuseni: foite subtiri, aproape transparente, sau forme brute, care au capatat nume dupa imaginatia descoperitorilor ori a vizitatorilor – Balerina, Sopirlele, Aripile, Leu, Dinozaur, Om calare, Pana scriitorului, Copacul vietii.

Muzeul Aurului de la Brad a fost infiintat in 1896 de geologul german Schummacher, care lucra la exploatarea miniera de aici. De atunci a fost mereu in administrarea minei, indiferent de regimul politic. In 2006 insa si ultimul abataj de la Brad s-a inchis, astfel ca muzeul ramine fara stapin. Muzeul nostru are singura colectie de exponate din Europa cu aur nativ, foarte rare. Esantioane din minele din zona Brad se regasesc in toate muzeele lumii. Avem si exponate aduse din alte parti, dar cele gasite in Muntii Apuseni sint deosebite. Sopirlele din aur au fost senzatia unor expozitii internationale, precum cea de la Paris, din 1937, sau cea de la Mnchen, din 2003, povesteste Ana Ursoi, custodele si ghidul muzeului.

Toate exponatele de la Brad sint exact asa cum au fost scoase din pamint. Cristalele ori filamentele dezvaluie aur de la 12 la 22 de carate, in combinatii cu argintul, cuprul sau cuartul. Nici un exponat nu cintareste mai mult de citeva grame, acesta fiind, spune Ana Ursoi, si unul dintre motivele pentru care niciodata, in cei peste 100 de ani de existenta a muzeului, nu au fost tentative de furt. Aici oamenii inteleg altfel aurul. Este o dragoste pentru el, o mindrie si o cultura a aurului care dainuie din perioada dacilor, explica ea.

Inainte de 1989 aveam multi vizitatori din strainatate – delegatii venite pe linie de partid mai ales. Imediat dupa revolutie a fost un flux de turisti si francezi, si germani, dar mai ales maghiari. Acum mai avem si excursii organizate de scoli, turisti straini sau ocazionali din Romania. Insa nu ne facem reclama in sensul comercial al cuvintului, spune ea.

Printre vizitatorii care si-au lasat numele in cartea de onoare a muzeului s-au numarat Alexandru Vaida Voievod, Principesa Ileana , Panait Istrati, Geo Bogza, Ion Ratiu, chiar si Nicolae Ceausescu (insa pagina semnata de el a fost rupta, nu se stie cind ori de catre cine), episcopul Andrei de Alba-Iulia, Teodor Melescanu si Codrut Seres .

Muzeul are problemele sale: pereti crapati, acoperis fragil, toalete modeste. Exista un program de reabilitare care presupune investirea a aproximativ 15-20 de miliarde de lei vechi in cladire. Proiectul incepe in aceasta toamna, renovam, construim inca un etaj, facem o sala de proiectie, iar alaturi de muzeu, o piata civica. Vrem sa initiem si un drum al aurului pe la vechile galerii. Ne dorim foarte mult ca administrarea muzeului sa revina Consiliului Local, chiar daca si alte institutii si-au exprimat intentia de a-l prelua, sustine primarul orasului Brad, Florin Cazacu.

Muzeul ar trebui sa aiba un statut special prin ineditele sale colectii, prin varietatea valorilor arheologice pe care le detine si prin fotografiile-document care ii completeaza tematica. Din pacate, si o spun in cunostinta de cauza, este vizitat mai mult de turisti din strainatate. Cred ca ar trebui reorganizat tematic, salile expozitiei permanente trebuie regindite in concordanta cu normele europene, apreciaza conf. univ. Vasile Moga, seful sectiei de arheologie de la Muzeul National din Alba-Iulia.

165 de tone de aur duse la Roma

Tot in anul 1896, la Brad s-a deschis prima scoala de mineri din Romania. Exploatarea organizata a reinceput in 1884, la initiativa societatii germane Gotha. In 1979, muzeul a aniversat 2.000 de ani de atestare documentara a mineritului in zona Brad. In perioada romana, exploatarea a fost intensa, iar documente exista si despre extragerea aurului dupa secolul al X-lea. Cartea de prezentare a Muzeului Aurului spune ca imparatul Traian a dus la Roma, din Dacia, 165.000 de kilograme de aur si 331.000 de kilograme de argint.

 
 
 
 

Muzeul prezint n continuare o colectie mineralogic general, cu peste 800 exponate provenind din foarte multe tri. Organizat pe criterii stiintifice, ea ncepe cu notiuni generale despre minerale, geneza acestora, proprietti fizice dup care pot fi determinate, fiind expuse n continuare dup criteriul compozitiei chimice.

se ncepe cu elemente native si continu cu sulfuri metalifere, sruri halogenate, oxizi, sruri oxigenate (carbonati, sulfati, silicati, etc) si se ncheie cu o interesant vitrin n care sunt prezentate cteva dintre mineralele care au fost identificate pentru prima oar n lume n zcminte din Romnia.

Prin varietatea formelor si a culorilor, aceste minerale ncnt privirea si creeaz o stare de multumire pentru cei care doresc s-si lrgeasc orizontul cunostintelor despre natur n general si lumea mineral n special.

Colectia poate fi vizitat n zilele lucrtoare ntre orele 8,00 si 14,00, iar n celelalte zile, de grupuri organizate anuntate anticipat.

 
 

tezaurul dacic

Cu 1.600 de ani n urm?, istoricul Dio Cassius a notat: "Se g?sir? ?i comorile lui Decebal, cu toate c? erau ascunse sub apa rului Sargetia…

C?ci Decebal, prin mijlocul captivilor lui, ab?tu rul, s?p? albia lui ?i punnd ntr-nsa mult aur ?i argint , precum ?i alte lucruri de mare pre? ?i care puteau suferi umezeala, puse peste ele pietre ?i gr?m?di p?mnt; dup? aceea aduse din nou rul n albia lui, iar n pe?teri, tot cu ajutorul acelor captivi, ascunse ve?mintele ?i alte lucruri de felul acesta.
Dup? ce f?cu acestea, el ucise pe captivi, ca s? nu spun? nim?nui nimic. Dar Bicilis, un so? de-al lui, care ?tia ce se lucrase, fu prins ?i d?du pe fa?? toate acestea…" Cele de mai sus erau scrise la 200 de ani dup? cel de-al doilea r?zboi daco-roman. Nu se ?tie dac? ele reprezint? adev?rul istoric, dar o realitate a r?mas: dup? acel r?zboi, imperiul ?i-a ref?cut finan?ele, un an romanii au fost scuti?i de impozit , Traian a organizat timp de 123 de zile s?rb?tori la Roma ?i a construit o serie de edificii m?re?e. Cercet?torii au evaluat la 165 de tone aur ?i 330 tone argint prada luat? de Traian din Dacia, dar oare acesta era tot aurul str?mo?ilor no?tri? Unii oameni de ?tiin??, evalund produc?ia de aur din Mun?ii Apuseni la 15-20 tone/an (exploatarea era intens? ?i str?veche, s? nu uit?m c? aur din minele de lng? Brad s-au g?sit ?i n tezaurele antice din piramidele egiptene, fapt demonstrat prin analize chimice), au estimat stocul de metal galben acumulat de daci la circa 1.000 tone! Atunci unde este restul? Cu siguran?? c? Decebal nu a ascuns tot tezaurul n acela?i loc. n plus, n mod sigur, fiecare tarabostes avea averea lui. S? nu uit?m nici stocurile de la exploat?rile miniere, care erau nu numai n Apuseni, ci ?i n Banat, n zona Ocna de Fier. Unde poate fi acel aur? Din cnd n cnd, aurul dacic a trimis cte un "semnal", cele mai semnificative fiind: – n secolul XVI, la v?rsarea Streiului n Mure?, un pescar a scos de pe fundul apei cteva monede de aur. Mai sus, ntr-o bolt? zidit?, a g?sit 40.000 galbeni ?i buc??i de aur nativ. Unul dintre beneficiarii comorii a ncercat s? vnd? cte ceva la Alba Iulia, dar a aflat cardinalul Martinuzzi, care, prin mijloace "specifice" a recuperat totul, n urma unor cercet?ri intense n apa rului el rotunjindu-?i tezaurul. Cardinalul a nceput s? cheltuie f?r? socoteal?, construind un castel la Vntu de Jos ?i cump?rnd cu nemiluita cai, bijuterii ?i alte obiecte de lux, atr?gnd astfel aten?ia asupra lui. Drept urmare, mp?ratul Ferdinand de Habsburg l-a trimis n zon? pe generalul Castaldo, care l-a lichidat pe Martinuzzi, dar nu a mai g?sit dect 2.000 de monede de aur. Un cronicar povestea c? la Gherla, un alt domeniu al lui Martinuzzi, s-au g?sit 1.600 kg. aur nativ si 250.000 florini. – Cronicile vorbesc de ni?te butoaie cu monede vechi de aur aflate n posesia domnitorului Petru Rare? al Moldovei. – La 1716, un clujean pe nume Pavel Varga, mbog??it brusc, l?sa un testament n care pomenea de o mare comoar? din care luase ceva, restul, care ar fi putut mbog??i toat? popula?ia Transilvaniei, r?mnnd ascuns. – Pe la 1800, copilul unui ??ran a g?sit 264 monede de aur pe Dealul Anine?ului. – n 1804, un preot din Vlcele a descoperit la r?d?cina unui fag b?trn 400 de monede dacice tip "koson". Ulterior, n aceea?i var?, s-au mai g?sit 35, respectiv 987 monede de acela?i tip. – n 1970, un lucr?tor a g?sit o moned? tip "koson" (nume care se presupune a proveni de la regele Cotiso, ceea ce ar confirma vechimea ?i acumul?rile din tezaurul dac) n zona sanctuarelor de la Sarmisegetuza. Enigmele r?mn. Dac? evaluarea la 1.000 tone a tezaurului dacilor este m?car aproximativ real?, nseamn? c? romanii au mai fost p?c?li?i o dat? de n?eleptul Decebal, chiar si dup? moarte, Bicilis jucnd, probabil, rolul de "pion otr?vit". Chiar dac? o parte din aur a fost ngropat? n albia Streiului, restul poate fi oriunde n arealul fostului regat dacic, zona cet??ilor de lng? Or??tie fiind cea mai "fierbinte", dar s? nu uit?m c? toat? zona montan? dintre Olt ?i ?ara Ha?egului, probabil chiar ?i Masivul Godeanu, era un spa?iu strategic, cu drumuri de culme ?i cu cet??i la gura v?ilor. Dac? mai ad?ug?m ?i zona a?ez?rilor ?i a exploat?rilor aurifere din Mun?ii Apuseni ?i Munceii Dognecei, aria de c?utare se m?re?te, la fel ?i ?ansele de a se mai g?si ceva ?i doar norocul sau eroziunea natural? pot aduce ceva nou.

Not?: de ILIE CHELARIU

senryu

Vasile Smarandescu
 
 
Cioc?nitoarea
pe stlpul de telegraf:
cheam? oficiul

Doi pepeni galbeni
la sfat cu lubeni?a
pre?ul la zah?r

Un coco? fudul
se-nfoiaz? la curcan :
te bat dar nu vreau

Pe horn o cioar?
?i coco?ul din tabl?
cuplu de iarn?

Mocirla b?l?ii
bucuria porcilor
n tranzi?ie

Calc? curcanul
c?ciula cenu?ie
crede c?-i curc?

n Centrul Civic
o adunare zoo
legislativul

Gai?e droaie
pe malul Dmbovi?ei
parlamentarii

Cinele scurm?
?i se-nvrte de trei ori
?i face patul

O puic? trage
de mo?ul curcanului
a dracu rm?

Dasc?l de noapte
la mn?stirea de maici
luna n stran?

Rndunelele
pe cabluri electrice
fur? curentul

 
 
 
Haiku
 
 
 
O vijelie
p?p?dia a r?mas
doar amintire

n balconul meu
greierele nu ?tie
c? ninge de ieri

Cnt? cu fal?
pe cote?u-nz?pezit
coco?ul negru

Z?pada-n barca
de la malul lacului
deasupr?-i corbul

Ecou de clopot
noaptea la biseric?
tr?snet n lunc?

Sear? de toamn?
n lumina ferestrei
gr?dina n dungi

Ninge cu fulgi mari
n lung ?i-n latul luncii
nici ?ipenie

 
 

Sfanta Vineri

sfanta Vineri

Divinitate duala din mitologia romaneasca – un personaj sau confuz, sau avand doua ipostaze, sau reprezentand de fapt doua personaje diametral opuse – unul benefic, altul malefic, confundate intre ele in traditia folclorica; totodata, se observa un transfer de trasaturi si atribute asupra Sfintei Vineri de la Sfanta Miercuri. Sfanta Vineri provine din cultul zeitei romane Venus (dupa acuz. Sanctam Venerem), raspandit in Dacia Romana; totusi, acest cult s-a pastrat, foarte vag, un adstrat de superstitie populara si de crestinism folcloric, modificat si acesta de influente slave din est si din sud, ducand la personajul dual cunoscut din folclorul mitologic romanesc. Ca divinitate nefasta, Sfanta Vineri e imaginata in chip de vaduva foarte batrana uscativa, rea si aducatoare de napasta, asemanatoare cu Joimarita si cu Martolea; se crede ca pedepseste mai ales pe femeile care torc, pun oalele pe foc sau canta vinerea, iar pe femeile lenese le preface in nevastuici; totusi, prezenta ei poate fi evitata prin intoarcerea oalelor cu gura in jos, intrucat ea ar avea putere magica numai asupra veselei taranesti in pozitie normala. Pedepsite pentru incalcarea interdictiei de a nu lucra vinerea, femeile sunt fierte in cazane, in mod paradoxal, impreuna cu pruncii lor.
Aceasta latura isi are sursa in stabilirea ca zi de reculegere a vinerii (ziua mortii pe cruce a lui Iisus Hristos) din cultul saptamanii prepascale a patimilor; dar confuzia principala a provenit dintr-un apocrif odinioara in circulatie, Legenda Sf. Vineri, in care sfanta insasi fusese supusa probei focului; aceasta legenda (figurand in Codex Sturdzanus), copiata de popa Grigore din Mahaciu, provenind insa din Mineiele grecesti ortodoxe, are la origine alt model: Sfanta Paraschiva – fecioara frumoasa rezistand seductiei imparatului Antioh (sau Antonius) si supusa martiriului, dar facand prozeliti pana atunci prin minuni si botez; din ordin imperial a fost fiarta 7 zile si 7 nopti in plumb topit si smoala si, nevatamata de supliciu, "facand cruce peste zmeu" si practicand exorcismul, e in fine decapitata. Totusi Sfanta Vineri ramane o divinitate justitiara, desi demonica, si in ipostaza ei nefasta.
In acest plan ea clasifica (mai ales in basme) stabilitatea de caracter si insusirile morale ale fetelor (testul clasic al lazii urate si mici cu giuvaeruri si al lazii frumoase cu serpi). Dar lada cu serpi din test provine din mitul antic grec al lui Admetos (zeita Artemis a umplut cu serpi camera lui nuptiala, ca pedeapsa pentru ca el uitase sa-i aduca sacrificiile cuvenite in ziua nuntii). Ca divinitate fasta, Sfanta Vineri este cea mai intransigenta dintre sfinte si cea mai importanta dintre personificarile zilelor saptamanii. Ea e tot uscativa si batrana, chiar cea mai batrana; ca divinitate pozitiva, imbracata in alb, e protectoare a femeilor si a calatorilor, a animalelor si a pasarilor, si este chiar si personaj oniric ce apare in visele femeilor pentru a le comunica retete de medicina populara ( leacuri babesti ). Si in ipostaza de divinitate fasta este evident rezultatul aceluiasi sincretism sinuos, in jurul unei linii descendente, fireste corupte, din amintirea confuza a cultului Venerei; mitul a absorbit, prin inductie, elemente de hagiografie crestina mai ales pentru varianta pozitiva.
In acest caz, Sfanta Vineri este patroana ocrotitoare a animalelor salbatice (reale si fabuloase), carora le da diferite insarcinari justitiare si poseda ea insasi, la curtile ei, o catea de paza cu trup de fier si dinti de otel (numita uneori Leica-Boldeica); variantele principale nu precizeaza pozitia in spatiu a resedintei (dar uneori se spune ca imparatia Sfanta Vineri este o uriasa pustietate). Circulatia folclorica mai noua prezinta totusi un singur mit, contopit din ambele variante si legat mai ales de tabuarea zilei de vineri.
Din cauza acestei contopiri tarzii, unii cercetatori au operat o reductie a personajului la un simplu portret epic; astfel G. Calinescu vorbeste de un "complex al Sfintei Vineri" prezentand "notele maniacale ale batranei: evlavia, curatenia excesiva si pasiunea pentru lighioni" (Estetica basmului), desi nu acesta este esentialul portretului ei mitic.
Exista corespondente partiale intre Sfanta Vineri si unele personaje din mitologia slava (Paraschiva-Vinerea), care continua, in perioada crestina, vechile atribute ale zeitei Mokosi din panteonul slavilor rasariteni, ca si Petka paleo-bulgara, de unde a patruns si in folclorul romanesc periferic Sfanta Petca.
Victor Kernbach

Paul Marcinkus

 
A murit detinatorul secretelor Vaticanului
(Ziua) – 2006-02-23
 
 
Ultimul "bodyguard" al Papei, arhiepiscopul american Paul Marcinkus, implicat intr-unul dintre cele mai mari scandaluri financiare ale Vaticanului, a incetat din viata, marti, la varsta de 84 de ani, in Phoenix, Arizona. El a luat in mormant secrete care probabil nu vor iesi niciodata la iveala. Numeroase afaceri si crime care s-au petrecut in timp ce Marcinkus se afla la Vatican vor ramane neelucidate.

Marcinkus a fost timp de multi ani prelatul american cu cea mai mare functie de la Vatican. El a fost in slujba papilor Ioan XXIII, Paul VI si Ioan Paul al-II-lea, fiind poreclit de catre media italiana "Gorila". A fost si presedintele bancii Vaticanului mai mult de 20 de ani, intre anii 1971-1989, fiind unul dintre cei mai puternici membri ai elitei Vaticanului, sau chiar al doilea ca putere si influenta dupa Papa. Deseori, el obisnuia sa spuna ca "Biserica nu se poate conduce numai cu <<Ave Maria>>". Cu toate acestea, numele sau a fost asociat in multe afaceri necurate.
In anii ’70, episcopul Marcinkus a fost implicat intr-un scandal financiar impreuna cu omul de afaceri sicilian Michele Sindona. Aceasta era consilierul financiar al Vaticanului si implicit, al lui Marcinkus. Cand imperiul financiar al lui Sindona s-a prabusit la un moment dat, Vaticanul a pierdut zeci de milioane de dolari.
In martie 1986, Sindona a fost condamnat la inchisoare pe viata pentru asasinarea unui avocat in 1979. La patru zile dupa pronuntarea sentintei, el a murit, fiind otravit cu cianura. Nici pana in ziua de astazi nu s-a stabilit daca el a fost ucis sau s-a sinucis.
Crime, mafioti si milioane de dolari
Reputatia lui Marcinkus a avut mult de suferit si in 1982, cand numele sau a fost asociat in colapsul bancii Ambrosiano – care era cea mai mare banca privata din Italia, fiind o institutie care avea legaturi stranse cu Vaticanul. Mai mult decat atat, Banca Vaticanului detinea 1,5 procente din Banca Ambrosiano.
La scurt timp s-a aflat ca in urma prabusirii bancii exista o "gaura" de peste un miliard de dolari. Destinatia banilor, dintre care sume importante apartineau mafiei, nu a fost niciodata complet elucidata. Expertii s-au ratacit in presupuneri: conturi private, sprijin pentru loja masonica italiana P2, sau pentru sindicatul polonez Solidarnosc, care era interzis in acea perioada.
Dupa ce stirea prabusirii bancii a fost facuta publica, presedintele Bancii Ambrosiano, Roberto Calvi, poreclit "bancherul Domnului" a fost adus in fata justitiei si condamnat. Insa, in timpul audierilor, Calvi a disparut, el fiind ulterior descoperit spanzurat sub un pod din Londra. Initial, s-a crezut ca acesta s-a sinucis, dar ulterior s-a stabilit ca de fapt el a fost asasinat. In octombrie anul trecut, cinci persoane au fost acuzate de implicare in moartea acestuia, dintre care unele avand legaturi cu Cosa Nostra , mafia siciliana. Calvi era bun prieten cu Marcinkus, el ajungand de fapt in acea functie cu ajutorul episcopului american.
In ciuda eforturilor mai multor achetatori din mai multe tari, Marcinkus nu a fost niciodata interogat in ceea ce priveste suspiciunile de spalare de bani, colapsul Bancii Vatican sau moartea lui Calvi.
Au existat voci care l-au acuzat pe Marcinkus si de implicare in asasinarea Papei Ioan Paul I, care a murit la doar o luna de la alegerea sa, in 1978. Scriitorul David Yallop, a carui carte se numeste "In God’s Name" (1984), a afirmat ca "Marcinkus este un escroc, un criminal, un om care intr-o lume normala ar fi stat multa vreme in inchisoare pentru contributia sa in diversele masinatiuni financiare".
Aurul nazistilor
Marcinkus a negat intotdeauna orice implicare in scandalurile financiare de la Vatican, dar a fost constient ca "voi fi tinut minte ca unul dintre cei care au fost implicati in afacerea Calvi", a declarat el cand a plecat de la Roma catre America.
Marcinkus, care era o figura centrala a afacerii, a fost acuzat, dar niciodata judecat. El a refuzat sa raspunda intrebarilor anchetatorilor italieni, si nu a oferit nici o lamurire in ceea ce priveste implicarea Bisericii in aceasta afacere mai mult decat spinoasa.
Marcinkus s-a "refugiat" la Vatican timp de sapte ani, profitand de imunitatea sa fata de anchetatorii celorlalte state. Aceasta imunitate a fost garantata Vaticanului, in 1929, de catre Benito Mussolini.
Desi a negat orice implicare, Vaticanul a platit 244 de milioane de dolari creditorilor bancii Ambrosiano, ca "o recunoastere a unei implicari morale" in colapsul bancii.
Cu toate acestea, fostul premier italian, Giulio Andreotti , care a avut legaturi stranse cu Vaticanul, a declarat ca "eu sunt de parere ca nu a luat nici o lira si nici nu s-a imbogatit. De aceea, cred ca merita tot respectul nostru".
In 1998, Departamentul de Stat american a realizat un raport in care se confirmau plangerile rudelor victimelor nazistilor, care sustineau ca banii acestora s-au spalat prin Banca Vaticanului. Autoritatile americane au afirmat ca nazistii au transferat cel putin 47 de milioane de dolari in aur in banca lui Marcinkus. In raport se afirma ca banii "au fost tinuti in Vatican inainte sa fie mutati in Spania si Argentina". Insa nici de data aceasta nu s-a intamplat nimic.
A salvat viata Papei
Paul Casimir Marcinkus s-a nascut la Chicago, la 15 ianuarie 1922, intr-o familie lituaniano-americana. Cand era tanar, el a fost jucator de fotbal american . Tatal sau, Michael, era spalator de geamuri. In 1947, Paul Marcinkus a ajuns preot al arhidiocezei din Chicago, dupa care si-a dat doctoratul in teologie la Unviersitatea Pontificala Gregoriana din Roma.
In 1952, parintele Marcinkus a ajuns la secretariatul Vaticanului, iar trei ani mai tarziu, a intrat in serviciul diplomatic, unde a organizat mai multe calatorii ale Papei si unde se ducea si el, ca translator.
In 1979, parintele Marcinkus era descris intr-un articol al cotidianului "The New York Times" ca fiind "un prelat rebel, neceremonios pana aproape de grosolanie si unul dintre putinii preoti din Roma care joaca golf".
In 1969, parintele Marcinkus a ajuns episcop. Inalt de 1,94 metri si avand 100 de kilograme, (cel mai masiv episcop al vremurilor sale) el a fost un soi de bodyguard neoficial al Papilor Paul VI si Ioan Paul al-II-lea. Potrivit celor care il cunosteau, Marcinkus era genial, extrovertit, intr-o forma psihica si fizica extraordinara, facea jogging, juca golf si tenis. In noiembrie 1970, el i-a salvat viata Papei Paul VI, dupa ce un bolivian l-a atacat pe Papa cu un cutit, in timp ce acesta se afla in Filipine. Marcinkus a reusit in ultimul moment sa devieze lovitura, iar Papa a scapat doar cu cateva zgarierturi. De atunci, el a devenit un prieten intim al Papei.
"Cu un picior in Rai"
Dupa moartea Papei Paul I in 1978, episcopul Marcinkus a fost reconfirmat in postul de presedinte al Bancii Vaticanului de catre Papa Ioan Paul al-II-lea, care l-a ridicat la rangul de arhiepiscop in 1981.
In septembrie 1987, Marcinkus a depus o plangere la Curtea Suprema de Justitie din Manhattan impotriva unui thriller, "In numele Tatalui". In acel film, in mod ciudat, el era portretizat ca cel care a ordonat asasinarea liderului sovietic Iuri V. Andropov. A pierdut procesul.
"De multe ori poate ca am spus ca as strange de gat un om, insa asta s-a intamplat cand mi-am pierdut rabdarea, si oricum, era o figura de stil. Am fost acuzat de multe la viata mea, ca l-as fi ucis pe Papa Ioan Paul I, ca as fi fost implicat in scandalul bancii Ambrosiano, dar nu este adevarat. Cred ca toate acestea au fost o piatra de incercare. Dumnezeu stie ca sunt nevinovat si ca <<am bagat piciorul in usa paradisului. Daca am piciorul in usa, El nu-mi poate inchide usa in nas>>", a declarat episcopul unui jurnalist britanic.
In 1990, Marcinkus a plecat din serviciul papal si s-a retras la o parohie modesta din Chicago. Deocamdata, nu exista o cauza oficiala a mortii, si nici nu se stie daca ar fi avut urmasi in viata, a declarat purtatorul de cuvant al diocezei din Phoenix.

Monica BICA

« Prev - Next »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X