Femeia mea
 
 
 
Femeia mea nu se aseam?n? cu altele,
Are fluiere fine, ?olduri prelungi ,
Mijloc sub?ire de fric?-ai c?-l frngi
Uneori cred c? sor?-i cu algele.

Team? a? avea chiar de-a o-atinge,
Cnd lacrim?-i ce pe-obraji se prelinge,
?erpoaic?, ce se strecoar? n iarb?
Cu pielea cnd rece cnd cald?.

Femeia mea are pasul u?or,
De o strng n palme se preface n fum,
Las? n urm? doar miros de parfum
?i se-adun? toat? ntr-un nor.

Nu mu?c?, nu latr?, nu zgrie
Doar dac?-i pui zgard? mrie,
S-o-nfurii s? nu te pun? ispita
Se preface-n scnteie dnd cu copita.

Femeia mea miroase a var?,
n fiece zi n alt fel nflore?te,
Ba chiar ntr-o zi eu cred c-am z?rit
Femeia mea pref?cut? n pe?te.

Femeia mea nu-i ca alte femei,
Sfredel o simt ?i cnd doare arcu?,
Fin? m?tase mereu pielea ei
Cred c? ntrece chiar ursul de plu?.

Gura ei nu-i ca alte guri,
Un s?rut de-ndr?zne?ti ca s?-i furi
S?rutul de-nceput o s? cear? altul
Pe mine odat? m? puse p?catul !

Femeia mea este tare ?ucar?,
Iese n urbe la ceasuri de sear?,
?i-orict de mare n urm?-i e turma
Ea numai mie mi caut? urma.