Sau romanul care de peste mari si tari nu uita sa fie hatru  si ne trimite samanta de zambet.

De ce zmbe?ti? Doar ?tii c-ai sl?biciune
Cnd ochii mei te poart? prin lagune,
S?-mi d?ruie?ti ce niciodat?-?i cer!

(Versuri din poemul "Ochii mei te poarta prin lagune" de Luisa Pirvan)

orice barbat in putere,
stiind a dragei lui pudoare,
vrea sa-i dea, chiar foarte tare,
mai ales ce ea nu-i cere.

p.s.1
si eu am o slabiciune
pentru ce draga nu-mi cere
dar ea nu vrea prin lagune
ci numai intr-o-ncapere.

p.s.2
cine n-ar vrea in natura!…
insa sti’nd c-al meu boboc,
de-i zic, nu mai vrea deloc,
eu lucrez si tac din gura.

p.s.3
chiar anul trecut, in mai,
cat mi-a chinuit ea cordul
pana ca sa-si dea acordul
intr-un foarte gol tramvai.

p.s.4
la infinit de persista
cu-a ei incapatanare,
eu o schimb, din disperare,
pe-una mai ecologista.