Omar Khayam – Singur?tatea omului
 
 
 
S?-?i faci pu?ini prieteni. Din tine nu ie?i. 
C?ci prea des falsitatea credin?a ne-o nfrnge. 
Cnd ?i se-ntinde-o mn?, ‘nainte de-a o strnge, 
Gnde?te-te c? poate te va lovi-ntr-o zi.

S? nu-?i dezv?lui taina din suflet celor r?i. 
N?dejdile, – ascunse s?-?i stea de lumea toat?. 
n zmbet s? te ferici de to?i semenii t?i, 
Nebunilor nu spune durerea niciodat?.

O, tn?r f?r? prieteni mai vechi de dou? zile, 
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i fe?tile! 
Pu?inul s?-?i ajung?, ?i z?vort n tine, 
T?cut contempl? jocul umanelor destine.

Pe cei cura?i la suflet ?i lumina?i la minte 
Nencetat s?-i cau?i. ?i fugi de ton?i ?i r?i. 
Dac?-?i va da otrav? un n?elept, s-o bei -
?i-arunc? antidotul, un prost de ?i-l ntinde.

Renume de-ai s? cape?i, hulit vei fi de vulg. 
Dar dac? te vei ?ine departe de mul?ime, 
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, s? m? smulg, 
S? nu m? ?tie nimeni ?i s? nu ?tiu de nime?

Mai toarn?-mi vinul ro?u ca un obraz de fat?. 
Curatul snge scoate-l din gturi de ulcioare. 
C?ci, n afara cupe-i, Khayy?m azi nu mai are 
M?car un singur prieten cu inima curat?.

Cel care are pine de ast?zi pn? mine 
?i-un strop de ap? rece n ciobul s?u frumos, 
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos? 
De ce s? fie sclavul unui egal cu sine?

Cnd z?rile din suflet ni-s singura avere, 
P?streaz?-le n tain?, ascundele-n t?cere.
Att timp ct ?i-s limpezi ?i v?z, ?i- auz , ?i grai - 
Nici ochi ?i nici ureche, nici limb? s? nu ai.

Nu ?tie nimeni taina ascuns? Sus sau Jos. 
?i nici un ochi nu vede dincolo de cortin?. 
Str?ini suntem oriunde. Ni-i casa n ??rn. 
Bea – ?i termin?-odat? cu vorbe de prisos!

Trzii acum mi-s anii. lubirea pentru tine 
Mi-a pus n mn? cupa cu degetele-i fine. 
Tu mi-ai ucis c?in?a ?i mintea ngere?te. 
- Dar timpul, f?r? mil? – ?i roza desfrunze?te

Pu?in? ap? ?i pu?in? pine 
?i ochii t?i n umbra parfumat?. 
N-a fost sultan mai fericit vreodat? 
?i nici un cer?etor mai trist ca mine

Atta duio?ie la nceput. De ce?
Attea dulci alinturi ?i-attea farmece
n ochi, n glas, n gesturi – apoi. De ce? ?i-acum
De ce sunt toate ur? ?i lacrim? ?i fum?

B?trn sunt, dar iubirea m-a prins iar n capcan?. 
Acum buzele tale mi sunt ?i vin ?i can?. 
Mi-ai umilit mndria ?i biata ra?iune, 
Mi-ai sf?iat vestmntul cusut de-n?elepciune.

Tu vezi doar aparen?e. Un v?l ascunde firea. 
Tu ?tii de mult aceasta. Dar inima, firava, 
Tot vrea s? mai iubeasc?. C?ci ni s-a dat iubirea 
A?a cum unor plante le-a dat Alah otrava.