A? plânge de-a? putea, dar lacrimi n-am
În mine iarba e demult uscat?
Doar vatra str?mo?easc?  st? ?i-a?teapt?
De undeva s?-i vin? un elan.
 
 
Un om viteaz, ce colbul s? i-l stearg?,
Ce-a fost demult, sa reînvie iar
Nici p?s?ri s? nu treac? de hotar,
?i ?ara ca ?i ieri ?i-azi s? ne fie drag?.
 
 
S? o sim?im curgându-ne prin vine,
O dragoste ce ne?tiind de moarte
În veacuri s? ne  duc? mai departe
Al?turi s? îi fim la r?u ca ?i la bine.
 
 
S? cânte p?s?ri , hora s? r?sune
?i cobze ?i viori ca-n veacul de-alt?dat
?i grâul greu de spic ?i acasa .ro/ acasa .ro/macul” title=”macul”>macul ” title=”macul”>macul cel rotat,
?i caii cei s?lbatici s-alerge pe p??une.
 
 
Copii în curtea casei, b?tranii prin ogr?zi
Cei tineri du?i pe câmp, spre-a casei bun?stare
Mi-e dor de mun?ii verzi , de lanuri , de izvoare
De datinile noastre care încet se pierd.
 
 
Dar ochii mi-s usca?i, din vremile b?trâne
Încet se pierde ruga ?i Dumnezeu ne uit?
Cum datini vechi de-acuma sunt pe duc?
Mi-e teama Doamne  c? ni-i sortit osânda.
 
 
Nu-ti cer nimic in plus din cele vechi afar?,
Coboar? peste noi ?i umple-ne fiin?a
Caci viata-i in zadar când ?i-ai pierdut credin?a
Si clipele-ti petreci cu fapte de ocar?.
 
 
R?mai cu noi si curge-ne prin vene,
La bine ?i la r?u s? te sim?im  tovar??,
Fii raza de speran??, nu ne-arunca în haos,
Când Tu ne e?ti al?turi, n-avem de ce ne teme.
 
 
Ne fii mereu alaturi, fii cel ce ne uneste
Nu ne lasa la cei ce ne dezbina,
Noi flori dorim s-ajungem in marea ta gradina,
Si sufletul si tara, fii bun si  ne-ocroteste!