Din dep?rtare
el m? mângâia
cu toate mâinile îndr?gosti?ilor.
Venea încet ca ?i cum
nu ar fi vrut s? se apropie
de team? c? ar fi putut trece mai departe
prin mine ca printr-un perete imaginar.
Eu râdeam cu to?i din?ii
m? dezgoleam de tot ?i de toate
îi f?ceam doar lui loc în inima mea.
Adunam clipele în s?ruturi
doream s? ridic
în jurul nostru un munte
ca nimeni s? nu poat?
vreodat? s? ne despart?.

 
Cum ai putea
s? d?ruie?ti
o dragoste ciobit?
?i cum ai putea s? o despar?i
în p?r?i egale
f?r? a ?tirbi intregul.
Nu-i a?a c? dragostea
e doar una singur?
?i noi toti ne lans?m
în maratonul ei
sperând?