septembrie 2009

Charles-Pierre Baudelaire

Imn
frumuse?ii

 
 
 
Vii din nalte ceruri sau ie?i din adncime,
O,Frumuse?e?Reaua ?i buna ta
privire
mpr??tie de-a valma ?i fericiri ?i crime,
De aceea tu cu vinul te
potrive?ti la fire.

n ochii t?i stau zorii cu serile-mpreun?;
S?rutul
t?u e-o vraj? ?i-o amfor? ?i-i gura;
?i cnd rever?i miresme de-amurguri cu
furtun?
Se face la? eroul,viteaz? strpitura.

R?sari din h?ul
negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un cine de poala ta se
?ine;
?i bucurii ?i chinuri tu semeni la-ntmplare;
St?pn? e?ti ?i nimeni
nu e st?pn pe tine;

Calci peste mor?i de care ?i rzi cu mult
dispre?;
Ai juvaieruri multe ?i Groaza dintre toate
Nu-i cel mai
slut,?i-Omorul e un breloc de pre?
Pe pntecul t?u s?ltnd cu
voluptate.

Orbitul flutur zboar? spre tine,lumnare,
Sl?vindu-te drept
tor?? cnd a nceput s? ard?.
Acel ce-?i strnge lacom iubita-n bra?e
pare
Un muribund ce-n tain? mormntul ?i-l dezmiard?.

C? vii din iad
sau luneci din cer, ce-mi pas? mie,
O,Frumuse?e! monstru naiv ?i
fioros!
Cnd ochii t?i,sursul,piciorul t?u m?-mbie
Spre-un infinit de-a
pururi drag ?i misterios?

Siren? rea sau nger,dr?ceasc? sau
divin?,
Ce-mi pas? cnd tu – zn? cu ochi de
catifea ,
Mireasm?,ritm,lucire,o!singura-mi regin?!-
Faci lumea nu prea
slut? ?i clipa nu prea grea?
 

Charles-Pierre Baudelaire

Imn
frumuse?ii

 
 
 
Vii din nalte ceruri sau ie?i din adncime,
O,Frumuse?e?Reaua ?i buna ta
privire
mpr??tie de-a valma ?i fericiri ?i crime,
De aceea tu cu vinul te
potrive?ti la fire.

n ochii t?i stau zorii cu serile-mpreun?;
S?rutul
t?u e-o vraj? ?i-o amfor? ?i-i gura;
?i cnd rever?i miresme de-amurguri cu
furtun?
Se face la? eroul,viteaz? strpitura.

R?sari din h?ul
negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un cine de poala ta se
?ine;
?i bucurii ?i chinuri tu semeni la-ntmplare;
St?pn? e?ti ?i nimeni
nu e st?pn pe tine;

Calci peste mor?i de care ?i rzi cu mult
dispre?;
Ai juvaieruri multe ?i Groaza dintre toate
Nu-i cel mai
slut,?i-Omorul e un breloc de pre?
Pe pntecul t?u s?ltnd cu
voluptate.

Orbitul flutur zboar? spre tine,lumnare,
Sl?vindu-te drept
tor?? cnd a nceput s? ard?.
Acel ce-?i strnge lacom iubita-n bra?e
pare
Un muribund ce-n tain? mormntul ?i-l dezmiard?.

C? vii din iad
sau luneci din cer, ce-mi pas? mie,
O,Frumuse?e! monstru naiv ?i
fioros!
Cnd ochii t?i,sursul,piciorul t?u m?-mbie
Spre-un infinit de-a
pururi drag ?i misterios?

Siren? rea sau nger,dr?ceasc? sau
divin?,
Ce-mi pas? cnd tu – zn? cu ochi de
catifea ,
Mireasm?,ritm,lucire,o!singura-mi regin?!-
Faci lumea nu prea
slut? ?i clipa nu prea grea?
 

Moş Costachi şî fotbàlu

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=35719

 
 
 
(Se va rosti n grai bucovinean)

ntr-o z un megie?
M-o-nghiet s merg la Ie?i
C duminic era
? c dumnealui ar vra
S-ni-ar?ti trgu nou
? fotblu din Copou.

?i a?? di diminea?
Am mblat un chic pin pia?…
Da’ pi undi n-am mblat,
Di la gar la Palat
- Col? n col? cu Tribunalu -
Da’ nu nimerem fotblu…

C pi-atunci n mintea me
Eu gndem cumva a?e
C fotblu ar cam ci
Dac-ai sta ? te-ai gndi
Tot un fel di lumi mult:
Mul?i vorghesc, pu?ni ascult
Socotind n mintea me
Cum ar ci la Ceape.

Da-n sfr?t, cu chiu cu vai
M? aburc ntr-un tramvai
Cu ghionteli ? cu scandal
S m? duc la fotbl…

Da-n tramvai, s vezi m?i ver,
S merg tot pi puter:
S sui car put
? pl?t cari vroie.
Da’ m-o dus, ma rog, frumos:
Gratis ? slen?ios!

Da’ amu mai pi real
S v? spun ci-i un fotbl:
Ia, fotblu e-un suhat
Mai mult lung di ct i lat,
F?r scai ? f?r schini,
Di v-o triiz?ci di prajni
Da’ o iarb-a?? grozav
- O mndre? di otav -
C ne-am zs atuncia: bre
St?i c-aicea-i Ceape,
C videm roat-mpregiur
Mul?i b?rba?i cu capu’ sur
? fl?c?i cum stau digeaba
? pravesc cum cre?ti iarba

Da’ pi-otava din fotbl
Nici chicior di animal,
Socotind n mintea me
Cum ar ci la Ceape
Da’ pi loc la un samnal
V?d i?nd din-t-un canal
Ni?ti oamini cu col?uni
ns f?r pantaluni
Numa-n ni?ti izmanu?
Iote-atta di scurtu?
Da’ aveu ni?ti botin
Ghintuiti cu ??n
C ne-am zs: s vedi treaba
I?tea vreu s strci iarba,
Socotind n mintea me
Cum ar ci la Ceape,

Ciia di-mpregiuru neu
?uiarau ct ci putu
C-am zs c s-o-apucat
S-i alungi din suhat.
Cnd m? uit un chic mai ghini
Iaca pi otav vini
Unu-a?? mai barosan
? aduci un bostan .

Iaca pun gios bostanu
? azvrli-n sus cu banu.
Prindi banu, l cite?ti,
Nu ?tiu ci mai sfatuie?ti,
Scoati-o crp, ?tergi nasu,
? prave?ti-o ?r ciasu
Dupa-aceia d? samnal
?uernd din-t-un ?cnal.

Da’ ciilan?i di pi medean
S rap?d dupa bostan;
C vaznd-i cum alerg
Am gndit c vre ?-l sparg:
C di cum l agiung
Cu bocancu l p?l
C ne-am zs n mintea me:
S ngroa? gluma, bre
D-ap?i ceal care-i conduc
Oare n-ar put aduc
O maciuc din padur
Ori o muchi di sacur
Ori, mai ghini, numa ct
S? izgheasc di pamnt
Cu bostanu bucluca?
Nu s-alergi pi ima?
Cu-o mul?mi di flac?i
Cnd pap?oii-s n dud?i?!
Da’ ma-ntorn n mintea me:
Ca la noi la Ceape!

Cnd ma uit pe-o banc gios
V?d pi unu-a?? frumos
Da’ voinic ct doi ca mini –
C b?t suta di chil –
Stnd chicior pisti chicior
De-ai ci zs c-i revizor
Or v-un fel di respunsabil -
Brigadir or ??f contabil -
Socotind n mintea me
Cum ar ci la Ceape,
Mai cu sam c scot
Iote-a?? ni?ti ?g?ri
? pufne la fum pi n?ri…
Numa’ c n-av caf
Cum ar ci la Ceape.

Lng mini un ficior
Zc Ceala-i antrenor
Da’ eu zc n mintea me:
D-ap?i ceala n-ar put,
Ct-i el di ncalat
S s duc pi suhat
La bostanu ceala, frati,
S-l izgheasc ct ci poati
Opintindu-s-n pras?li
S-l zdrogheasc-n buca??li?
Da’ ma-ntorn n mintea me:
Omu’ poati da’ nu vre
Ca la noi la Ceape!

Da’ pravind a??-ntr-o doar
La acii ci s omoar
Cu bostanu pi suhat
F?r nici un rezultat
Ori porcent de-ar av
Cum ar ci la Ceape,
Iaca dintr-o parti vini
? s puni lng mini
O fimeii-a?? smolit
C-un ta?c?u di rasarit,
C ne-am zs atuncia bre,
iaca na, alt bel
Prepunnd n mintea me
C-o furat din Ceape
?-am s-o spun la brigader.

Da’ zaresc un plutoner
Cum st?t lng medean
Da’ cu ochii la bostan
? atent ca nu cumva
S-l substrag cariva.
? am dat s strg la el
Da’ nu m-auz? di fel.

Am strgat ct am strgat
Dup-aceia m-am sculat
Suparat c-o falc-n cer
S ma duc la plutoner,
Da’ din spati-un domn cu barb
Ci p?r tari di treab
Da’ duhn a bautur
Numa-l v?d c m? njur -
Chiar pi mini om batrn,
? s stau cu mna-n sn? -

Ct-s eu o ciri calm
F?r’ s vreu i-am ?ters o palm
El, cu-o ciud du?m?neasc
O-nceput s ma-mbrnceasc
S ma trag-a?? vrtos
C m-o pus de-a sla gios

?i-n bataia ceia, bre,
Am ramas f?r cur
?, ca s v-apuc a spun
mi chicas pantalun
? cnd dau ca s ma scol
Lumea t?t strg Goool!
Da’ s vezi nacaz pi mini:
Cum stam cu nadragi-n vini
Suparat colea pi banc
Ia-ca dracu’ di tganc
S rapedi-odat-n mini
? ma-n?fac di ru?ni
C-o crezut ie,zapacit,
C-i ta?ca di rasarit

Da’ cum stam a?? pi gnduri
Lng hoa?a cei cu smburi,
Eu, cari m? ?tiu corect
M? videam de-amu suspect
C-am furat di la ob?tesc
?-am catat s-o fugaresc.
Da’ di colo-un b?itan
Zci: B?…nu fi ??ran!

Da’ ci vorb-i asta bre?
S m? las di Ceape
Ca s nu mai ciu ?aran?
? s zc c-s or??an?
? s ma mbrac n blugi
Cnd pap?oii zac n glugi?
Da’ ci credi dumnealui:
Pnea curg pi Bahlui?
Ori cumva o banuit
C-i chic din Satelit?

D-ap?i ct l-am dascalit
Am o noapti di grait.
Da’ ne-am zs n mintea me:
Vini, el, la Ceape! 

Motii

http://209.85.229.132/search?q=cache:fRYydlrope8J:www.taramotilor.ro/cap15.html+motii&cd=3&hl=en&ct=clnk 
 
 
 
Originea motilor

Dupa aceasta reprivire istorica asupra partilor mai principale din trecutul cel
mai indepartat al neamului nostru, este firesc sa ne punem intrebarea: Care este
originea Motilor?
            Motii sau Topii sunt urmasii
directi ai Dacilor si ai coloniilor romane, aduse de imparatul Traian in urma
ocuparei Daciei in anul 105 dupa Christos, in scopul de a o coloniza si de a
putea munci si exploata cu bratele lor minele de aur din fosta tara a lui
Decebal.
            Numirea de Moti vine dela chica antica, motul de par,
pe care il purtau barbatii si care era un obiceiu dac, uzitat pana in a adoua
jumatate a secolului trecut in tara Motilor. Personal am vazut in copilaria mea,
acum 50 de ani, inca destui Moti batrani cu parul adunat in chica, de obiceiu in
partea dreapta a capului, langa ureche.
            Dealtfel si denumirea de
Topi deriva dela cuvantul german Zopf, care pe romaneste insemneaza chica si
cum functionarii nemti de pe vremuri, cari dispretuiau pe Moti, ii numeau
Zopfiger Walach (Valach cu chica), s-a perpetuat astfel porecla de Top.
            Mai de mult Motii purtau peste tot
numele de Topi dupa teritoriul pe care il locuiau dintre Muras si muntele
Bihariei si care se numea Terra Tzopus. In fruntea acestui teritoriu, adica
tinutul Muntilor Apuseni ai Transilvaniei, se afla un voevod roman , care numai
pe la inceputul veacului XV si-a pierdut neatarnarea fata de regii Ungariei.
Ultimul voevod amintit de istorie a fost Iacob.
            Voevodul Topilor
isi avea resedinta in Abrud , unde si azi se afla o biserica veche din timpurile
acelea, acum proprietate a papistasilor. Insasi cladirea si stilul acestei
biserici dovedesc vechimea ei, caci zidurile cuprind multe pietre vechi cu
figuri din timpul Romanilor, iar pictura din launtru cu sfinti romanesti si
scriere slavona confirma ca a fost pe vremuri biserica romaneasca. Este varuita
cu alb, insa sub stratul alb se pot distinge si azi cei 12 apostoli in jurul
altarului, sub a caror figuri merge de jur imprejur un brau tricolor. Cu ocazia
diferitelor reparatiuni ale acestei biserici, catolicii au incercat sa stearga
cu totul figurile sfintilor romanesti, dar n-au reusit pe deaintregul si atunci
s-au multumit s-a spoiasca din nou cu var.
            Denumirea de Topi o
intalnim si in descrierea Ardealului, facuta de imparatul bizantin Constantin
Porfirogenitul (anul 912-959), care in veacul X le zicea Tzopon.
            Este cu desavarsire fals ca denumirea de Top ar fi o forma onomatopeica, slava
sau unugureasca, provenita din faptul ca Motul, nestiind sa danseze, topae ca
un urs, sau ca acesti locuitori fiind infundati cu casele lor resfirate pe vai
si in munti , sunt considerati de cei dela ses drept grosolani si neciopliti.
            Tot asa de putin fondata este si opinia d-lui profesor Ovidiu
Densusianu, ca Motii ar
fi de origina alana, deoarece Alanii au navalit in Ardeal prin veacul al 5-lea
si n-au lasat nici o urma evidenta in presupusii lor continuatori de azi.
            Fostul meu profesor dela liceul roman din Brasov, dr. Vasile
Glodariu, sustinea cum ca Motii ar fi de origina
celtica. Reposatul profesor isi intemeia aceasta convingere pe simpla denumirea
satului Albac (in care s-a nascut Horia), care ar fi cuvant celtic, caci o
localitate cu o denumire identica se gaseste si in Scotia, ai carei locuitori ar
fi, dupa unii istorici, ramasite de ale vechilor celti.
            Aceasta
teorie este impartasita de altfel si de d. I. Guiart, distinsul profesor francez
dela universitatea din Cluj, care afirma ca originea Francezilor si Romanilor
este una si aceiasi, adica celto-galica, putand fi considerati si unii si altii
drept Celti romanizati.
            Invatatul si regretatul profesor Vasile
Parvan confirma si dansul aceasta teorie cand scrie in ultima sa opera Getica
ca: in momentul cand Romanii luau definitiv la Dunare rolul civilizator al
Celtilor, supunandu-I si pe acestia, din Gallia si pana la gurile Dunarii,
formelor de viata romane, Dacia era perfect pregatita sa devie si ea romana.
Romanizarea Daciei se anuntase dealtfel antropo-geografic inca dela anul 1000
inainte de Christos, cand cultura villanoviana imbratisa si intreg masivul
carpatic. Celtii au mijlocit insa apoi si elementele materiale ale culturei
greco-italice, iar Romanii au tras concluziile atat etnografice cat si
spirituale.
            Pentru regiunea Motilor par a fi surprinzatoare
pana la un punct numai unele aparitiuni in nomenclatura toponimica curenta de
sate, ca Certege, Garda, Poieni, Ponorel, Sohodol, Vidra etc., toate cuvinte de
origina slava. Dar din nomenclatura toponimica nu se pot trage totdeauna
concluziuni definitive si indiscutabile, fiindca denumiri de sate si vai cu
cuvinte de origina slava exista pe tot intinsul tinuturilor locuite de Romani,
nu numai in tara Motilor si apoi nu este nimic de mirat in aceasta privinta
cata vreme se cunoaste marea influenta, pe care a jucat-o, prin biserica, limba
slava veche in formarea limbei noastre. O alta explicatie a acestui fenomen se
poate gasi si in faptul ca regii Ungariei, printre cari Geza II, prin secolul
XII, au adus in muntii Abrudului colonisti si din nordul Ungariei si anume din
comitatul Zips (Ceho-Slovacia de azi). Descendenti ai acestora exista si azi,
mai ales in comuna Bucium, cu numele de familie Tipter, Fister, Cainap, Cladnic,
Seica, toti insa complect romanizati de sute de ani.
           Dar in afara
de aceasta, cititorul nu trebue sa scape din vedere ca administratia romana din
Dacia, pentru colonizarea tinutului aurifer si pentru intensificarea
productiunii in minele de aur din muntii Abrudului, a adus si elemente barbare
din diferite parti si lucratori speciali de pe malurile orientale ale Dalmatiei,
cum dovedesc tablele cerate. Descoperite de un secol si mai bine in muntii
Abrudului, la Rosia Montana, si cari constitue cele mai pretioase monumente
istorice si de un imens interes national pentru noi.
            In
sprijinul acestei teze avem urmatoarea serioasa afirmatiune a neobositului
folclorist d. profesor Tache Papahagi, care in interesantul sau studiu,
intitulat Cercetari in Muntii Apuseni, spune la pagina 42 ca: raportand
aceasta frantura etnica daco-romana, adica Motii, la intregul romanism,
prima si cea mai importanta constatare, pe care o putem face, este ca atat
psichologiceste, dar mai ales din punctul de vedere al fizicului si al
geografiei umane in general, Motul reprezinta o entitate aparte, caracteristica
si care nu prezinta asemanare frapanta cu nici o alta ramura romaneasca decat
numai cu Istro-Romanii. Chiar din prima calatorie facuta in Muntii Apuseni,
tipul Motului mi-a reamintit pe cel al Istro-Romanilor, pe cari i-am vizitat in
1919. La aceasta asemanare vina sa coroboreze si laturea linguistica si anume
rotacismul.
            Intr-adevar, singurele populatii de origine romana
cu aceasta particularitate linguistica a rotacismului, care consista intre multe
alte schimbari si reguli fonetice in inlocuirea consonantei n prin r, sunt Motii si Romanii istrieni de
pe coasta Dalmatiei, dintre Fiume si gara Sf. Peter (cateva sate dela poalele
muntelui Magiore). Aceasta particularitate linguistica se intalneste, la Moti,
numai in comunele situate pe vaile Raului mare si Raului mic (sau Ariesul mare
si Ariesul mic), din sus de Campeni.
            Iata cateva strofe de
cantece populare in rotacism, culese de mult regretatii Teofil Francu si George
Candrea, ambii fii alesi din sanul Motilor si autorii studiului Rotacismul la
Moti si la Istrieni si al volumului Romanii din Muntii Apuseni.
           Cire-si teme muerea,
           Faca gard pelanga ea;
           Faca-si gard de rude noua,
           Puie smerii in el si
ploua.
           De si-o teme de veciri,
           Faca-si gardul si
de spiri!
           
           Batranit-am, batranit
           Pe marginea
salhelor,
           Tirand calea mandrelor.
           Care mandra nu
virea,
           Birisor ma-nbatranea.
           Dar zau care ca
virea,
           Birisor ma-ntinerea.
           
           Pomisor cu poame bure,
           Du-te la
mandra si-I spure,
           Sa nu se gate asa bire
           Ca eu ma
topesc cu zile;
           Ce-o iubit sufletul meu
           Para mor
imi rau,
           Ce-o iubit irima mea
           Para mor nu por
uita.
            Aceasta asemanare frapanta intre graiul Motilor si al
putinilor Romani ce mai traesc in Istria, dovedeste ca la resturile de populatie
daco-romana s-au adaugat in cursul vremei si elemente nord-ilirice, dinspre
coasta adriatica, care vor fi venit fie in calitate de coloni, fie pentru
lucrarea minelor de aur, acest pretios metal, care din timpurile cele mai vechi
a zgandarit lacomia lumei.
            Tablele cerate o confirma si o
dovedesc, dupa cum am aratat in capitolele VII si VIII.

Ovidiu Oana si …clopotele

 Zaboviti putin cu profesorul Ovidiu Oana in lumea clopotelor!
 
 

vreme de criza

 
       Bace Gheorghe are 90 de ani, e vecinul nostru de-a dreapta,  de-a stanga avem vecini mult mai linistiti, mai din vale biserica, mai din deal cimitirul, o palma mai incolo caminul cultural si… birtul comunist.
       Cum e toamna si vreme berechet am trecut in curtea vecina , intre noi nu exista gard , doar o despartitura lata de cativa metri de iarba pe care sunt o gramada de pomi ai vecinului din care ma infruptam ca dintr-ai nostri dintotdeauna, asa ca desi nu o recunosc am fost hot de mic.Aveam si noi , dar ochii de copil cauta mereu si cand gaseste se pricopseste.
        Dar alta-i povestea , la cei 90 de ani vecinul meu are doua vacute, doi porci , capitele de fan in asteptarea iernii , 25 de pui pe numarate in frigider , 200 de litri palinca extra in butoaie si strugurii care tocmai gemeau sub teasc.Si el nu statea de pomana isi ridica inca o camera ca i-o fi trebuind lui la ceva . Cu mistria si canciocul  din ciment   si  piatra de rau care fie vorba intre noi e la 100 de metri din vale , casa lui se ridica vazand cu ochii, cat am stat de vorba nu s-a oprit din lucru trebaluind , masurand,  vorbind, treaba inainta si eu am plecat cu treaba dar si cu o lectie bine invatata, criza e in capul prostului si puturosului  imi zise vecinul la plecare drept pentru care alergai iute din deal sa-mi culeg via ca uite ma luai cu vorba si statu-i semn de saracie si eu venisem doar dupa o galeata de apa din fantana lor cu apa bunaaaaaaaa ca a noastra e prea aproape de vecinii din stanga si…o folosim doar la gradina.
       Dar tot va mai spun de ciorba de miel cu bors si leustean ce clocotea pe cuptor si de sarmalele cu marar , asta asa sa n-o uit pe nana Marisca,  care vietuieste alaturi de sotul ei si sunt si azi ca si de cand ii stiu ca doi porumbei , ea cu pliscul el cu treaba, ea cu ordinele si evaluarea el cu truda ca deh, e barbat!
        Si uite va mai  mai spun si ca era delicioasa mancarea asta ca sa stiti ca atunci  cand ma duc undeva cu treaba  nici mie nu-mi place sa stau degeaba!:):):):)
Si… gata!:):)

Poeti tarani, Elena Andries,

 
Elena Andries implineste astazi frumoasa varsta de 80 de ani.La multi ani cu multa sanatate si bucurii. Este unul din poetii tarani pe  care daca o auzi recitandu-si poeziile ai ce invata.
 
 
Parintii (mosnegii)

Ei au crescut feciori ?i fete
Prin zile negre ?i suspin,
Iar azi bolnavi
lng-un perete
Uita?i de-a lor vipere ?irete
Stau plini de chin.

?i
nimeni nu le d? de hran?
O f?rmi?? de m?lai,
n inim? ei simt o
ran?
Zmbesc n vis , c?-i plin de man?
Gr?dina-n rai.

C?l?uzi-va pe
vecie
Spre un drum plin de-nchipuiri
?i-n drumul lor fi-va f?clie
A
Soarelui raz -aurie
Departe-n z?ri.

Zac n chinuri plini de
rane
Jos, pe umedul p?mnt,
?i-a lor feciori, inimi du?mane
Nu le dau
nimic, c?ci sunt satane
Nici un cuvnt.

Nu vor s? poarte grija tatii,
mamei,
Acelor care i-au hr?nit
Ei ?i ele-s m?ritate
Le pare greu s?-i
?in?-n spate
Au mb?trnit.

Mo?negii ace?tia n t?cere
Crescut-a
crdul de vicleni
?i-acum prive?ti plin de durere
Cum zac f?r? mngiere,
prin buruieni.

Ei sunt mo?negi, nu mai sunt Mam?, Tat?,
n ochii
celor f?r-de min?i,
?i-n chinuri se sfr?esc, ndat?
C?ci astfel vru
soarta s?-i bat?
Pe bie?i p?rin?i.

Mormantul maicii mele

 
 

n ve ?mnt negru te-nvelesc
Te sp?l cu lacrima-mi fierbinte,
Azi, cnd
mormntul ?i-l privesc
De anii dragi mi-aduc aminte.

n vremea cnd
te-am cunoscut
Erai atta de frumoas?,
?i-acum de mult te-ai f?cut
lut
Un m?nunchi rece de oase.

Cad frunze galbene pe mormnt
?i
sufl? vntul cu urgie,
Te chem ?i nu-mi spui un cuvnt
Din casa neagr-a
ve?niciei.

Deschide-mi maic? u?a ta
S? zac al?turea de tine,
Unde
durerile vor sta
Sc?pnd de r?u, s? trec spre bine.
S? plec spre z?rile
pustii
Unde t?cerea-i a?ternut?,
C?ci n-ai la mine cum s? vii
E?ti oase
?i ??rn? mut?.

n ve?mnt negru-?i nvelesc
??rna ve?nic
amor?it?,
?i printre lacrimi ?i ?optesc
R?mi n pace, fericit?!

 

Mandrie

 
 
Dac? te mndre?ti pe sine
Spunnd c? e?ti un om de?tept,
Chemi batjocura-n
spre tine
Care-?i strmb? ?i ce-i drept
F?r? s? ?tii ponosul vine
?i-?i st? ca un scai n piept.

Las? meritul s? spuie
Ce-ai f?cut
de cnd e?ti mare,
Dac? meri?i s? te puie
La locul de cinste mare,
C?ci
mndria nu te suie
?i mndria cinste n-are!

Dac?-mbraci o hain?
bun?
Fii ?i la minte mai clar!
Nu-?i strmba nasul la lun?
Cnd sub
hain?-i un m?gar,
?i prostia te-ncunun?!
Ce s?-?i spun c? e?ti tu,
dar?

nspre gradul de m?rire
Cei care s-au n?l?at
Ajungnd la
fericire
Tot smeri?i s-au ridicat.

 
 
 
 
Creionul
 
Condei b?trn ?i p?r?sit
De mult stai n t?cere,
Acum iar
vremea ?i-a sosit
S-a?terni plin de durere.

Attea gnduri care-mi
sting
Via?a trec?toare,
Attea vise care plng
n suflet ce m?
doare.

De aspra-mi mn? te-ai uzat
Te-ai ars de fierbin?eal?,
Azi
pari n gnduri cufundat
?i mort de oboseal?.

Condei b?trn, ce-a mai
r?mas
Din via?a asta vie?
S-au a?ternut pe tristu-mi pas
Spini ?i
z?d?rnicie.

+.+-=-+.+ 159 -+.-+=+-.+-  

 
 

haiku

 

Clasament oficial al etapei nr. 55

 

Locul I – 40  puncte

Textul nr. 36 Ioan Marinescu-Puiu
 
 
La o
rascruce
Umbra grea a troitei
Pazeste drumul

 

Locul II 24
puncte

 
 
 
Textul nr. 19 Ion Rasinaru

 

 
 
Cerul mohorat
-
la tine in odaie
toate stelele.          

 

 

Locul III 20 puncte

Textul nr. 11 – Corneliu Beldiman

 

Urzici de toamna-
Dintre frunzele
moarte
Rasar branduse .

 

Textul nr. 27 Corneliu Traian Atanasiu

 

 
 
 
 
soarele palid -
in umbra
pomilor goi
brumele noptii

Textul nr. 28 Valeria Tamas

 
 
 
balta veche  -
floarea de
cires
plutind printre nori

 

 

 

Clasament oficial al etapei nr. 54

 

Locul I – 40  puncte

Textul nr. 35 Livia Ciupav
Latrat de
caine -
Zdrentuita de viscol
Sperietoarea.

 

Locul II 35
puncte

 
 
Textul nr. 6 Henriette Berge

 
 
Cerul de iarna-
stelele
s-au coborat
in ramuri de brad

 

Locul III 30 puncte

Textul nr. 25 Corneliu Traian Atanasiu

 

 
 
cenusi peste tot -
doar
volburi de curpen tes
inca lumina

Mentiune

 
 
Textul nr. 18 29
puncte – Dan Norea

 
 
 
 
furtuna pe lac -
somnul
urias misca
usor mustata
 
 
 

Clasament oficial al etapei nr. 53

 

Locul I – 44  puncte

Textul nr. 24 Flavia Muntean
 
 
apus de
soare -
pe deal papadiile
se aprind pe rand

 

 
 
 
 
Locul II 29
puncte

 
Textul nr. 25 Dan Norea

 
 
 
 
statornicie 
de zeci de
ani acelasi
cuib de randunici

 

Locul III 25 puncte

Textul nr. 8 Livia Ciupav

 
 
 
Felinarul stins -
Doar  luna si linistea
Greierului.

 

 

Mentiune

 
Textul nr. 15 – Maria Tirenescu

 
 
Motanul negru
urmareste
frunzele…
Poc! O castana.
 
 
 
 
 
 

 

Istoria Romaniei

http://www.romanialibera.ro/a164237/ansamblul-monumental-de-la-oarba-de-mures-transformat-in-faneata.html 
 
 
 
Ansamblul
monumental de la Oarba de Mures, transformat in faneata


Claudiu Padurean
Luni, 07 Septembrie
2009

Una dintre cele mai mari crime din
istoria celui de-al doilea razboi mondial s-a petrecut, cu siguranta, in micuta
localitate Oarba de Mures. 11.000 de ostasi romani au fost sacrificati atunci de
maresalul sovietic Rodion Maliovski, care i-a trimis la moarte sigura in batalia
cu armata germana care se apara in fata ofensivei romano-sovietice.


Dupa incheierea razboiului, pe dealul imbibat cu sangele militarilor romani a
fost ridicat un monument, in jurul caruia a fost amenajat un cimitir.
Jur-imprejur, au fost aduse

blocuri de piatra in care artistii
romani au sculptat figuri de osteni ori scene care infatiseaza sacrificiul
miilor de oameni. Acum insa, dealul a devenit o simpla faneata pentru localnici.

Accesul catre oarba de mures este posibil de pe drumul european E 60,
dintre Cluj-Napoca si Targu-Mures. soseaua, ca un sarpe cu solzi cenusii, trece
prin Lunca Muresului, apoi trece prin smarcuri si peste raul care isi poarta
lenes unda catre apus. La doar cativa kilometri de drumul european, se inalta un
deal care domina intreaga regiune. Este vorba de celebra Cota 495, a carei
cucerire a

insemnat un adevarat macel al soldatilor
Armatei Regale Romane in toamna anului 1944. Pe pamantul dealului, imbibat cu
sangele soldatilor romani, sunt presarate blocuri de piatra, inalbite de soare,
aidoma oaselor gigantilor din poemele lui Vasile Voiculescu. Blocurile de piatra
sunt adevarate opere de arta plastica . An de an, in fiecare vara, la Oarba de
Mures obisnuiau sa se adune artisti plastici din toata tara, care transpuneau in
piatra, cu tehnicile sculpturii moderne, suferinta ostasilor romani sacrificati
in lupta pentru eliberarea Transilvaniei. Din aceasta suferinta, in toamna
insangerata a anului 1944 s-a nascut si un cantec ostasesc, rapid interzis de
autoritatile comuniste. "De la Ludus la Iernut/Trei divizii am pierdut",
glasuiesc versurile cantecului, care povestesc dorinta de razbunare a
maresalului sovietic Rodion Malinovski, comandantul Frontului II Ucrainean.
Acesta i-a trimis pe soldatii romani, slab inarmati, sa lupte impotriva armatei
germane care ocupase dealul de la periferia orasului Iernut. In ciuda faptului
ca germanii ar fi putut sa fie infranti printr-o incercuire mai indelungata,
maresalul Rodion Malinovski a dorit sa spele cu sangele romanilor rusinea
infrangerilor pe care le suferise el pe Frontul de Est, in primii ani ai
razboiului, in fata Armatei Regale Romane. Ostasii trimisi la moarte, in
ofensiva care a pornit de la Ludus, cantau "Daca am plecat, Ardealule, din
tine/Nu-i vina noastra, ne vom intoarce iar". Soldatii erau insa slab inarmati.
Documentele din arhiva arata ca, de pilda, Regimentul 6 de Artilerie Calareata
avea in dotare tunuri Schneider, model 1897, cu calibrul de 75 milimetri.
Tunurile fusesera folosite si in timpul primului razboi mondial. In schimb,
fostii camarazi ai romanilor, soldatii germani, erau dotati cu cele mai moderne
arme ale Wehrmachtului. In timp ce soldatii germani supravegheau valea muresului
din cazematele de pe culmea dealului, ostasii romani au fost trimisi sa treaca,
prin focul germanilor, prin smarcurile din Valea Muresului, apoi pe un pod de
pontoane, construit de genisti sub tirul artileriei germane. Romanii au cucerit
un cap de pod pe aliniamentul Cipau-Ogra-Iernut, apoi au pornit asaltul
impotriva dealului. Batranii din Oarba de Mures isi amintesc ca au murit atat de
multi oameni incat apele Muresului s-au inrosit de sange. "Fiecare centimetru
din acest deal a fost scaldat in sangele ostasilor nostri", spune Valer Orosan,
de 75 de ani.

Candva, loc de pelerinaj
Odinioara, cand memoria
colectiva era proaspata, dealul de la Oarba de Mures devenise un adevarat loc de
pelerinaj. Oamenii, mai ales rudele celor cazuti, veneau si aduceau flori la
monument sau rosteau rugaciuni pentru odihna sufletelor celor trecuti in
eternitate. Acum lucrurile s-au schimbat. Pamantul ingrasat cu sangele eroilor
de pe coasta dealului a devenit faneata pentru sateni. "Nu cred ca e nici o
problema daca noi ne apucam de cosit. Macar nu cresc buruieni printre monumente.
Ii si asta o forma de intretinere. si daca tot cosim fanul, ar fi pacat sa il
aruncam. Mai bine il dam la vite sau la capre", spune un barbat care sta rezemat
in furca cu care intoarce brazdele de iarba puse la uscat. La poalele dealului,
in spatele vechii scoli cu patru clase din satul care este azi o suburbie a
Iernutului, a fost amenajat un teren de fotbal. Strigatele copiilor si
adolescentilor care se joaca pe teren sunt singurele sunete ce tulbura tacerea
apasatoare a cimitirului. In apropiere, va fi construita o biserica. De aici vor
porni pe viitor procesiunile care vor strabate drumul de tara, apoi parcul
monumental, cu scari din beton, ce duce spre cimitirul in care nu arde nici
macar o lumanare, spun localnicii. Insa procesiuni si rugaciuni vor fi doar de
Ziua Eroilor, pe 9 mai, sau de Ziua Nationala.

In rest, mormintele
soldatilor vor fi strajuite doar de doua mitraliere , doua lansatoare si mine si
doua tunuri, ale caror tevi inteapa vazduhul care miroase a iarba cosita. Chiar
daca stau sub cerul liber de zeci de ani, armele dezafectate sunt inca in stare
buna. Oricum, mult mai buna decat starea in care se afla creierele celor care au
infundat cutii goale de bere si mucuri de tigari in tevile lansatoarelor de
mine.
Cimitirul si ansamblul monumental din Oarba de Mures sunt lasate in
paragina pentru ca putini isi mai amintesc de acest episod al razboiului. Despre
macelul de la Oarba, exista o carte, "Epopeea de pe Mures", scrisa in anul 1985
de istoricul Gheorghe Ploesteanu si de ziaristii Vasile Suciu si Lazar Ladariu.
Mai exista cativa supravietuitori si cateva articole pe site-ul www.memoria.ro.
Unii dintre veterani se intalnesc an de an si isi amintesc cele petrecute.
"La Oarba de Mures, acolo erau armatele germane. Era o balta, asa, pe partea
stanga a cursului apei. Acolo erau dansii amplasati si veneau subteran pana sus,
pe creasta, iar armata noastra era dincoace de Mures", spune un veteran. Pentru
a cuceri dealul, romanii au trecut prin smarcuri, balti si peste Mures, apoi au
escaladat dealul. Pe atunci, dealul era plin de vii. "Strugurii erau stafiditi,
pentru ca nu au putut oamenii sa ii culeaga in anul acela", isi aminteste un alt
veteran, cu precizia dureroasa a detaliului.

 

La ceas de-aducere aminte, iubitului meu dascăl şi părinte

E toamn? iar, pe b?nci abecedare
Sub ochii de copii par lumi vr?jite,
n
suflet simt o mare tulburare
Gndind la vremi trecute,
fericite.

El ne-a iubit, n sufletul lui mare
Noi to?i
nv???ceii-am nc?put,
De-attea ori pe fruntea lui sudoare
A curs
lund-o iar de la-nceput.

Ne-a fost al?turi pav?z? ?i gnd
La ceas
de bucurie ?i r?scruce
Sub ochii lui el ne-a v?zut crescnd,

Cu
cinste ?i-a purtat a vie?ii cruce.
Cum r?d?cina ?i hr?ne?te pomul
n to?i
a ?lefuit plin de r?bdare, omul. 

Next »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X