septembrie 2009

La ceas de-aducere aminte, iubitului meu dascăl şi părinte

E toamn? iar, pe b?nci abecedare
Sub ochii de copii par lumi vr?jite,
n
suflet simt o mare tulburare
Gndind la vremi trecute,
fericite.

El ne-a iubit, n sufletul lui mare
Noi to?i
nv???ceii-am nc?put,
De-atte-a ori pe fruntea lui sudoare
A curs
lund-o iar de la-nceput.

Ne-a fost al?turi pav?z? ?i gnd
La ceas
de bucurie ?i r?scruce
Sub ochii lui el ne-a v?zut crescnd,

Cu
cinste ?i-a purtat a vie?ii cruce.
Cum r?d?cina ?i hr?ne?te pomul
n to?i
a ?lefuit plin de r?bdare, omul. 

Poetii lumii

Michael Ondaatje
 
 

Sfarsit

 

n-am sa ma mai intorc

 

timpul iubirii s-a scurs precum apa

 

dupa o ploaie de vara

 

raman tainele inceputului

 

nedescifrate

 

ramane candoarea privirii

 

ingenuitatea cuvintelor

 

si dragostea ce ne-a cuprins

 

inflorisem de atatea ori in tine

 

ma imprimavarasem intr-atat

 

incat credeam ca viata

 

este o nesfarsita pajiste a binelui.

 

Inceputurile nu se potrivesc cu sfarsiturile

 

ele sunt dulci , se indulcesc cu timpul pana cand

 

intr-o zi  simti ceva pana atunci necunoscut

 

la inceput dulcele amar ,

 

apoi amarul

 

si apoi amarul amarului.

 

Nu e nimic de facut, asa cum tabloul de pe perete

 

isi schimba pe nesimtite culoarea

 

si dragostea se pierde

 

pana cand ramane doar o foaie alba

 

pe care destinul scrie implacabil, sfarsit.

 

Uneori, pictori nepriceputi mai invioram culorile

 

le mai potrivim, le mai indulcim  

 

dar niciodata nu vor mai fi

 

cele dintru-nceputuri.

 

Mici asemanari , sperante, iluzii

 

toate facute sa mai credem o vreme

 

intr-un ieri expirat .

 

Untitled26.09

Petrarca

Vr?jma?a mea, oglinda , n care-?i tot prive?ti

 

Vr?jma?a mea, oglinda, n care-?i tot prive?ti

Vr?jma?a mea, oglinda, n care-?i tot prive?ti
Fermec?toarea fa??, de cer ?i-Amor sl?vit?,
ntru a mea pieire te face s?-ndr?ge?ti
Nu vraja ei, ci vraja de dnsa oglindit?.

Din inima ta  dulce cuib mie -  tu m-ai smult
La sfatul ei: Prigoan? hain? ?i p?gn?!...
?i totu?i eu  chiar dac? iubesc att de mult -
Nu-s vrednic s? fiu unde doar tu po?i fi st?pn?.

Dar ea ?tiind, oglinda, ce lan? cumplit m? leag?
De tine, de ce face s?-?i fii tu ?ie drag?,
?i pentru mine aspr?, trufa?e iar ?i iar??...

 Narcis   ?i-aduci aminte? - pe sine s-a-ndr?git
La fel. Aceea?i soart? te-a?teapt? la sfr?it.
Dar nu-i p?mntul vrednic de-o floare-att de rar?!

Antologie de catrene, ora 17, Muzeul Literaturii Romane, nu ratati…

 
 
 
Data ?i locul lans?rii Antologiei:
25 septembrie ( vineri ), ora 17 – Muzeul Literaturii Rom ne (MLR) (Bucure?ti, Bdul Dacia nr.12 – din Pia?a Roman?, n direc?ia opus? diagonal ASE -ului, cca 300 m pe Bdul Dacia, pe stnga, o cl?dire stil echi , cu trepte, pu?in retras? de la strad?, cu o parcare permisiv? cu cteva ma?ini norocoase.

Alexandru Paleologu

"Omul tinar este prost chiar cind este destept! Chiar cind are insusiri de remarcabila inteligenta , tineretea il impinge la stupiditate din cauza exagerarii, din cauza retoricii. Nu mai spun ca multi tineri , la inceput, cind fac pe grozavii, sint luati ca buni si abia mai tirziu se vede cit de idioti erau. Dar erau idioti fiindca erau idioti. Repet: idiotul ramine idiot la orice virsta. Deci exista si multi batrini idioti. Majoritatea batrinilor sint idioti nu fiindca sint batrini, ci fiindca sint idioti. "
 
 
 
 

Starea de perfectiune

Starea de perfectiune
 
 

            

Nu trebuie sa dai
vina pe altii

pentru ceea ce
lasi sa creasca in tine stramb ,

Dumnezeu ne-a
facut perfecti, noi suntem cei care ne impotrivim mereu perfectiunii.

Ne protejeaza cine, iubito, care zeu ,de Radu Cârneci

Ne protejeaza cine, iubito, care
zeu
pantrunde-n carnea noastra si ne imbraca chipul?
El ne scrasneste
piatra, calcandu-ne nisipul,
mereu ne-mbogateste, golindu-ne mereu!

De
cand ma stiu, in slava imi este arhetipul,
de cand existi, in tine-i un zbor
de curcubeu ,
si intre noi nu noaptea se despleteste greu,
ci aurora joaca
pe bolta fruntii nimbul.

Si totusi e o taina, jur-imprejur de
noi
Vibreaza o putere, ne-ncercuie frumoasa,
ea ne cladeste muntii,
ne-nvaluie cu ploi
si-mpreuneaza cerul cu mlastina umbroasa,

Iar
tie-ti suie gandul, facandu-te de luna
si-n jurul tau, eu, clopot , ce-n valea
noptii suna  

Poetii lumii

Nichita St?nescu:
 
 
Poetul ca ?i soldatul
 
 
 
Poetul ca ?i soldatul
nu are via??
personal?.
Via?a lui personal? este praf
?i pulbere.
El ridic? n cle?tii circumvolu?iunilor
lui
sentimentele furnicii
?i le apropie, le apropie de ochi
pn? cnd
le face una cu propriul s?u ochi.
El ?i pune urechia pe burta cinelui
fl?mnd
?i i miroase cu nasul lui botul ntredeschis
pn? cnd nasul lui
?i botul cinelui
sunt totuna.
Pe c?ldurile groaznice
el ?i face vnt cu
aripile p?s?rilor
pe care tot el le sperie ca s? le fac? s? zboare
S? nu-l crede?i pe poet cnd
plnge
Niciodat? lacrima lui nu e lacrima lui
El a stors lucrurile de
lacrimi
El plnge cu lacrima lucrurilor.
Poetul e ca ?i timpul
Mai repede sau mai
ncet
mai mincinos sau mai adev?rat
Feri?ii-v? s?-i spune?i ceva poetului
Mai
ales feri?i-v? s?-i spune?i un lucru adev?rat
Dar ?i mai ?i, feri?i-v? s?-i
spune?i un lucru sim?it
Imediat el o s? spun? c? el l-a zis,
?i o s?-l
spun? ntr-a?a fel nct ?i voi
o s? zice?i c? ntr-adev?r
el l-a
zis
Dar mai ales v? conjur,
nu pune?i mna pe
poet!
Nu, nu pune?i niciodat? mna pe poet!
Dect numai atunci cnd mna voastr?
este
sub?ire ca raza
?i numai a?a mna voastr?, ar putea
s? treac? prin
el
Altfel ea nu va trece prin el,
?i degetele
voastre vor r?mne pe el,
?i tot el va fi acela care se va l?uda
c? are
mai multe degete dect voi.
?i voi ve?i fi obliga?i s? spune?i o da,
c?
ntr-adev?r el are mai multe degete
Dar e mai bine, dac?-mi da?i crezare,
cel
mai bine ar fi s? nu pune?i
niciodat? mna pe poet.
?i nici nu merit? s? pune?i mna pe
el.
Poetul e ca ?i soldatul
nu are via?? personal?.
 
 
 

http://flaviusobeada.wordpress.com/2009/03/31/nichita-stanescu-%e2%80%9esa-nu-puneti-niciodata-mina-pe-poet%e2%80%9d/

 

 

« Prev - Next »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X