1.

Femeia fluture

iubesc zborul fluturilor
curcubeu de culori valsând
peste câmpuri înflorite
gânduri n?scute în zbor vertical
aripi pe care culoarea se joac?.

zboar? uneori în roiuri albe
ningând peste verdele câmpurilor
alteori r?zboinici zboar? deasupra apelor

ast?zi m? pierd în albul z?pezii
neg?sind trilurile de care s? m? ag?? de cer
ascult cum ?u?otesc apele în adâncuri
pove?ti despre zmei îmi povestesc r?d?cinile.

azi nu mai sunt om
sunt doar o întindere alb? atotcuprinz?toare
ascultând clopo?eii sunând la gâtul îngerilor,
privind cum albul acoper? întunericul.

din sufletul meu ies aburi
oasele mele ard în cuptorul trupului
cântând asemeni unui fluier
oilor albe ale gândului meu.

tu e?ti al?turi de mine
o fârâmâ de alb care cre?te
pana de pas?re din care-mi vor cre?te aripi
?i-aud ?oapta alb? îmbiindu-m? la zbor.

2.

Femeie, în tine dragostea ?ip?

Femeie, în tine dragostea ?ip?!
Nimeni nu ar putea s?-?i scoat? din cap
visul unei iubiri imposibile.
Tu, mai frumoas? decât cel mai frumos vis
pe care l-ar fi putut visa oricare b?rbat,
e?ti toat? un strig?t.

Scoic? de sidef în a?teptarea deschiderii,
marea dezam?gire se gase?te întotdeauna sub poleial?,
lacrimile de apoi sunt doar ultimele pic?turi
din stoarcerea zâmbetului fals.
Perlele încânt? prin durerile facerii.

Înflore?ti tropical? orhidee doar la gândul
c? el te va strânge în bra?e pentru o noapte,
iubirea nebun? î?i curge prin vene o via??.
Întotdeauna lâng? o adev?rat? femeie
pa?ii î?i devin nesiguri,
sângele ei fierbe, clocote?te, îmbrac? realitatea
în m?tasea viselor ei.
O via?? aluneci pe pojghita ei sub?ire.

Femeie, în tine dragostea ?ip?…
B?rba?ii tresar doar la auzul geam?tului t?u,
nici un muzician nu a putut s?-?i prind?
des?vâr?irea pe portativ.
E?ti singura pas?re care-?i tine trilul ascuns
doar pentru clipele de iubire.

Femeie, în tine dragostea ?ip?.
B?rba?ii te ?in mereu în stare de asediu,
ochii lor te privesc hulpavi,
gândurile lor te dezbrac?
deoarece în tine iubirea râmâne mereu tân?r?.
Tu e?ti mereu vadul s?pat de poftele lor.

3
Iubire

Azi am s? m? deschid in fa?a ta ca un mac de câmp.
Iube?te-m?, am s?-?i strig,
timp ne-a mai r?mas foarte pu?in,
doar o adiere de vânt!

Iube?te-m?, î?i strig, e ultima oar? anul acesta
când m? mai simt fecioar?!
Nu vezi cum arde iubirea? Mai tare ca soarele!
Ocrote?te-m?!
Coboar? o lacrim?. Nu pe obraz. În suflet!

Iube?te-m?! Hai s? tr?im înserarea iubirii,
hai s-o înseil?m în culori într-un tablou
pe care s?-l uit?m ag??at într-un cui pe perete.
Eu, în fa?a ta, goal?. Prive?te-m?. Atinge-m?.
Mângâie-mi rotunjimile. Sângereaz? la col?uri!

P?trunde-m?. Împline?te-m? în s?mân??.
În ploaie s?ruturi. În rafale mângâieri.
Sim?i r?coarea oceanului? Vâsle?te!
Cor?bier în?untrul meu. Nu te teme de furtuni,
Pe ??rmuri vom ajunge numai iubire!

În noapte târziu cuib?rit? în ierburi
luna va sorbi roua de pe petale de mac.
Iubire, iubire, iubire vor striga stelele.
Dar noi nu vom mai fi.
La ceas de noapte ne ve?i g?si roua pe flori.
Numai iubire. Numai iubire!

4

Iubitei

Ea, frumoas? ca o ieder?,
înl?n?uit? de trupul t?u nu mai exist?.
De o vreme s?mân?a femeii perfecte
a înv??at s? încol?easc? în rugin?
schilodindu-se.
Toate femeile sunt la fel
desenate dup? acela?i calapod
al ultimelor tehnici de frumuse?e.
Te privesc cu ochii orbi,
cu zâmbetul fad
cu sufletul mâncat de molii .
Încerc s? m? bucur de femeia mea perfect?
dincolo de p?pu?ile barby
dincolo de taioarele preten?ioase
dincolo de de tot ceea ce noii zei
doresc s? ne conving? c? este noul Olimp.
Dincolo de toate aceste sintetizatoare de frumuse?e
te vreau pe tine iubita mea
raz? de soare trezit? pe trupul meu,
fir de iarb? atingându-m?
fântân? astâmp?rându-mi setea.
Pa?ii t?i mai u?ori decât gândul,
trupul t?u vânt r?corindu-m?
din?ii t?i albi mu?când
din carnea mea cu foamea dintâi.
De-o vreme oamenii s-au pierdut de tine
nici nu ?tiu dac? vreodat? te vor mai întâlni
dar nu-mi pas? atâta timp
cât tu e?ti lâng? mine
mângâindu-mi clipele cu palmele tale albe.
Iart?-m? c? te strâng la piept
pân? când clipele m? dor
dar mi-e team? s? nu fie doar un vis
din care s? m? trezesc schilodit.
Singur.

5

Iubitului meu,

s?rut?-m?, am s?-?i spun !
nu numai vântul ?tie s? dezmierde ci ?i cuvintele
când se trezesc dimine?ile cu cire?ele pe buze
?i cu ochii mai verzi decât iarba
parc? le aud cum îmi spun s?rut?-ne
s?rut?-ne a?a cum doar nop?ile de iubire
deschid c?m?rile dragostei.
las?-ne s? fim prima ta fereastr?…
îns? mie mi-e team? c? împ?r?indu-m?
a? putea s? m? sfâr?esc ca orice lucru
care nu ?tie s? se fereasc? de risip?
dar s?rutul ?ine de o alt? matematic?
d?ruidu-l se adun? în nori ?i se întoarce în ploaie
pe gât, pe umeri , pe sâni, ca un râu curge
acoperindu-m? eu sunt doar valea prin care ploile trec
ad?pându-?i din mine iubirile.
cuprinde-m?.cum aerul îmbr??i?eaz? p?mântul
cum p?mântul î?i îmbr??i?eaz? ierburile, arborii
cuprinde-m? ?i strânge-m? bob cu bob
n-am s? m? tem de moarte când gura ta îmi va fi moar?
voi ?ti c? am s? m? prefac doar în altceva,
poate într-un fluture, poate într-o pas?re
poate într-un gând ascuns
de unde s? apar în fiecare noapte rugându-te
s? nu te opre?ti nici când m? vei vedea rug aprins
s?rut?-m?.s?rut?-ma,s?rut?-m?,
altfel într-o zi ai s? m? pierzi
cuvintele m? alearg? mereu ca ni?te femei
care nu se vor s?tura niciodat? de dragoste.
nu de mine, ci de foamea cuvintelor s?-?i fie team?!

6

Pentru o clip? m? cutremur

Când m? cau?i în?untrul meu încercând
s?-ti înr?d?cinezi iubirea
eu ca o frunz? m? desprind de toate înocen?ele
?i înfloresc în fa?a ta alb? floare de m?r
scuturându-mi dantelele , fluturându-mi m?t?surile
inima mea r?zboinic tobo?ar
invitându-te la un ritual magic
al iubirii absolute.

Z?bove?te.Graba nu folose?te
nim?nui o s?-?i spun? vântul
care de-o vreme mi se încurc? în plete
cu mâinile lui sub?iri , cu degetele fine
îmi mângâie indecent pielea
îi simt buzele tremurând
ro?ii petale de mac adormindu-mi pe um?r
trupul lui de b?rbat tân?r
alunecând lasciv în patul meu
din proaspete ierburi.

Tu arzi.Trupul t?u e cuprins de fl?c?ri.
Te repezi asupra mea,
ca un ?arpe uria? cu o sut? de capete
toate alunecând înfometate
bra?ele tale ?esând pânze de p?ianjen
din care iubirea s? nu mai aib? sc?pare
în timp ce tu acum doar o magm? cald?
erupi în?untrul meu.
Pentru o clip? m? cutremur.

7

Pictur? în alb

Sunt singurul pictor
care picteaz? în alb
din simplul motiv c? sunt orb.
Îmi place s? ascult comentariile trec?torilor de rând
în fata miilor de tablouri atârnate
în aer
prin pomi
pe acoperi?urile caselor
unori le mai prind în cuie de aripile p?s?rilor
(tablouri zbur?toare cine a mai v?zut?)

ce culori diafane îmi spun
în fiecare tablou ai respectat toate cele 10 porunci
s? nu furi
s? nu ucizi
s? nu râvne?ti la femeia aproapelui…
prive?te ro?ul, ro?ul acesta strident
ro?ul buzelor târfelor de pe centur?
?i-apoi ro?ul cald fl?c?rile iadului
doamne ce de oameni înghesui?i….
?i nici o poart?. nici o fereastr?

doar oameni ?i fl?c?ri…..

Privesc apoi sidera?i spre albastrul cerului
?i întind mâinile vinova?i
cerând iertarea nu ?tiu dac?
pentru p?catul meu de-a fi orb
sau pentru p?catele lor reg?site sub albul culorii.

8

poem de iubire

În inima ta crin înflorit sunt
iubirea mea e roiul de fluturi,
în fiecare zi m? vei g?si într-o nou? floare
pân? când tu însu?i o s?-mi fii r?d?cina.
Iube?te-m?, vreau s?-?i r?mân iubirea dintâi,
buzele mele te vor a?tepta mereu fragede,
trupul meu niciodat? obosit de a?teptare
ci doar mereu fl?mând de iubire.
Am s?-?i fiu noapte, zi am s?-?i fiu
p?mânt ?i ierburi, ap?, cer
soare ?i vânt,nu vei cunoaste niciodat?
o alt? atingere.
S?rut?-m? în picur.
Ca un adev?r dezvelit?
te voi a?tepta în a?ternuturi
clip? prezent? ?i viitoare.
Prive?te-m?, eu sunt ?i zorii ?i apusul,
zambeste-mi mereu ca unui vis ireal
?i taci cand buzele tale m? vor descoperi,
cand palmele tale m? vor atinge
eu m? voi deschide precum poarta pe?terii
lui Ali Baba, tu mereu unic st?pân
pe nepretuita comoar? a iubirii mele.
S?rut?-m?.
Fii clipa care vine însetat? doar de mine,
fii ciutura fântânii în care iubirea mea se scald?
locul din care buzele tale vor sorbi la nesf?r?it
licoarea ve?nicei iubiri.
Alfabetul iubirii tale începe ?i se sfâr?este cu mine!

9

Ca orice pas?re c?l?toare

Ca orice pas?re c?l?toare
m? întorc vremelnic la cuib iubito,
nu m?-ntreba de ce gre?esc anotimpul migra?iilor
nu m?-ntreba de ce m? las adesea vr?jit
de culoarea penajului ?i anvergura zborului,
de ce urmez la cuib trilul p?s?rilor.
Poate odat? ai s? în?elegi c? noi b?rba?ii
suntem mereu c?ut?tori de noi orizonturi
c? mâinile noastre caut? mereu ?i mereu
formele perfecte ale cercurilor
mai mari sau mai mici,
c? ne l?s?m învin?i de un zâmbet,
c? suntem bolnavi de boala tinere?ii ve?nice
c? pe?terile pe noi ne atrag
?i noi nu coborâm
ce mereu suntem în urcare pe muntele Venus
în c?utarea acelui inefabil
numit simplu, iubire.

10

Când iubesc

Când iubesc gândurile mi se transform? în inefabile tr?iri
Timpul î?i schimb? ritmul. Pervertesc pân? ?i clipele la dragoste.
Când iubesc, viata mea se reduce la un singur om.
Ceilal?i pierdu?i în alte cercuri de iubire îmi sunt str?ini.
Când iubesc diminea?a devreme ?i noaptea târziu
m? prind pe piscuri.
Sc?rile iubirii sunt doar urc?toare.
Pe um?rul drept soarele, pe um?rul stâng luna
?i eu la mijloc iubire curgând.
Când iubesc totul e verde, p?s?relele cânt?, apele curg
pân? ?i norii sunt doar perne uria?e pe care dorm fericiti îngerii.
De fericire uneori le curg ?uvoaie de lacrimi.Deh,…îngeri!
F?r? tine iubitule eu nu ?tiu ce a? fi.
F?r? ochii t?i, f?r? mâinile tale,
f?r? trupul t?u în care m? pierd mereu pân? la contopire.
Buzele tale c?utându-m?, mâinile tale dezvelindu-m? de angoase.
Când ghimpe , când petala de floare.
Iubirea ta, alint? ?i doare.
Doamne când vei a?eza lucrurilor firile,
s? la?i iubirile f?r? moarte
Cum puterea nu ?i-o iau în r?sp?r,
Semin?e în carne de m?r, sfâr?e?te-ne.
Pogoar? peste noi binecuvântarea iubirii
?i fericirea, trupului nostru s? o z?misle?ti, ve?nic rod!

11

Poem pentru tine

te-a? striga pe nume femeie
dar team? mi-e c? n-ai s? în?elegi
c? doar Tu e?ti aceea
?i nu celelalte f?pturi
cu care doar te asemeni.
sub c?ldura palmelor mele tu chicote?ti
curgi usor printre cearceafurile albe
uite-o nu e îmi spun ochii mei privind mira?i
cum ziua se ridic? din patul meu
?i iese pe fereastr?
?i eu r?mân cu mâna întins?
î?i simt gura cald? cum pecetluie?te s?ruturi
între cot ?i um?r
râsul ?i-l aud curgând pe sub ferestre
de dragul t?u în piatr? am s? m? prefac.
hot?mano te-am prins
tu ai fost floarea alb? de m?r
?i piersica
?i capsuna
s?caisa
înc? iî? mai simt gustul
doar s? vin? seara ?i-am s? m? r?zbun
chiar dac? acum îmi stai coco?at? pe umeri
ciugulindu-mi urechile ca o vrabie fl?mând?
s? vin? seara, s? vin? seara, s? vin? seara
?i-am s? te prind femeie
nici o pas?re nu poate s? traiasc? f?r? cuib
a?a cum nici o femeie nu poate tr?i f?r? iubire.

12

Poem pentru o altfel de mireas?

înmuguriser? în palma mea m?rile
arbori de ap? se ridicau spre cer
îmi vorbeau apele despre prim?var?
î?i imaginau netr?ite iubiri nisipurile.

tu erai nor, îmbr?cat? mireas?
aveai diadem? de porumbei albi
toate cuvintele mele de iubire
î?i erau buchet de flori înrourate.

un soare ?tirb ne privea cum ne iubeam
aerul între noi devenise inimi b?tând
râdeau izvoarele, rev?rsându-se în râuri
porniser? o hor?, apele hohoteau s?rind peste maluri.

eu î?i rostisem de diminea?? jur?mintele
î?i d?ruiesem ?ie p?mântul rotund
?i pe mine în frac de vânt sângeriu
n-am s? îngenunchez iubito când ai s?-mi dai inima.

tu râzi. e fericirea ca o ap? despicându-se în dou?
noi la mijloc ?inându-ne de mân?.
soarele râde ?tirb, luna las? s?-i cad? o lacrim?
pe um?rul t?u ce se dezvelea alb ca o diminea??.

plângeam.în fa?a mea tu mireas? m? s?rutai
erai atât de frumoas? încât abia observasem
c? iubirea ta avea prins? r?dacina la mine în inim?,
sim?eam doar cum înflorea în aceea?i clip? în noi, fericirea .

cerul arunca deasupra noastr? puzderie de diamante,
nici unul mai îndr?gostit decât mine, niciunul ca tine mai frumos.

13

M? întâlnesc cu mine

M? întâlnesc cu mine ca ?i când
eu a? fi ?i b?iatul ?i fata de la col?
a?teptâdu-se ?i neîntâlnindu-se
din pricina clipei precare care a trecut f?r? s?-i recunoasc?.
M? întâlnesc cu mine ?i nu ?tiu dac?
s? m? bucur sau s? plâng
nu ?tiu dac? sunt eu cea vesel? sau cea trist?
cea împlinit? sau cea care înc? se mai caut?.
Oamenii trec ?i privesc prin mine ca ?i printr-o fereastr?
uneori se apleac? ca peste un pervaz imaginar s?-mi vad? cre?tetul
din care-mi ies încâlcite gândurile ?i o zbughesc
ca ni?te ?obolani sperian?i pe str?zi
unora le este team?, al?ii se bucur?
-Ia uite ce întâmplare, ?i râd ?inându-se de burt?
în timp ce eu merg ?chiop?tând
îngreunat? d’un gând ce-mi st? ca un diavol pe um?r
?i se hizle?te la lume
?i nu-mi d? pace s?-mi urmez lin?tit? Întâiul ?i singurul meu drum.

14

Te vei mira de propria-?i lumin?!

Înva?? s? te joci cu tine îns??i
Ca ?i cum ai fi un copil.
Prive?te lumea cu ochi inocen?i
Las?-te cuprins? de o nesfâr?it? mirare
Chiar dac? uneori sim?i durerea cuielor
B?tute în palm?.
Zâmbe?te.Întotdeauna albastru
Las? s? te g?seasc? diminetile
Cu gene tremurânde
Cu gura înc? umed? de roua ultimului s?rut
Dezvelit? de intrigi arat?-te ?ie-ti
Goal?, rebel?, curioas? , ne?tiutoare.
Nu l?sa greut??ile s? ?i se a?eze pe um?r
Scutur?-te mereu de poverile invizibile
?i râde.Râde mereu cu u?urinta copilului
Care a descoperit pentru prima oara lumea
Adevarat? a binelui perpetuu.
Te vei mira de propria-?i lumin?!

15

Când obosesc

când obosesc
iau soarele drept umbrel?
m? întind plapum? peste ierburi
?i atunci
simt apele cum curg,
simt cum din trupul meu ies copacii
simt p?s?rile cum mi se ascund printre ramuri
încol?esc, cresc ,îmbobocesc odat? cu florile planetei
apoi respir
ziua de luni
ziua de mar?i
ziua de miercuri
ziua de joi
ziua de vineri
ziua de sâmb?t?
ziua de duminic? –
toate se prefac într-un carusel numit via??
?i m? învârt
?i m? învârt
pân? cand ajung sus la ceruri
?i nu mai cobor.

16

El, primul b?rbat

El râde privindu-m? cum m? dezbrac de mantia inocen?ei
Cum îmi las visele s?-mi curg? pe umeri
Dac? ridic o singur? mân? deasupra mea e cerul plin de stele
În podul palmei luna mi se rostogole?te ca un b?nu?
Cheam?-m? îmi spune ?i râsul lui m? îmbrac? în femeie u?oar?
Palmele lui alunec? pe umerii mei curg?tori
Î?i lipe?te buzele de buzele mele ca o pecete
Timpul p??este tiptil privind în urm?
Am s? înfloresc toate florile iubirii în trupul t?u imi spune
Alunecând fir de ap? s?-mi ude r?d?cinile
Îl simt gâdilandu-m? cum îmi urc? prin vene,
El, primul b?rbat ce-a ales sa fie seva iubirii mele f?r? sfâr?it .

17

Scrisoare de dragoste

Uneori vulcan, alteori cenu??;
uneori ploaie, alteori vânt,
dar întotdeauna motivul ca inima femeilor
s? bat? o clip? mai repede.
Odat? erai prea copil, apoi prea b?rbat,
Odat? inima î?i era întreag? ca un pepene
?i b?tea numai pentru mine,
Dar asta pentru foarte pu?in timp.
Odat? erai prea bun, prea frumos, prea de?tept,
Dar toate acestea le împ?r?eam ?i cu alte femei.
Tu împr??tii iubire, împr??tii dragoste, fiecare femeie
te simte în?untrul ei m?car pentru o vreme.
Iubitule, niciodat? nu te-am avut întreg.
Vân?tor de inimi în ?ara femeilor,
ui?i c? ?i îngerii uneori pot avea gheare.
E?ti când prea copil, când prea b?rbat.
Îmi place, iubirea, iepure s?lbatic, s? ?i-o scot
în b?taia pu?tii.
Uneori m? visez în trupul t?u pe?te, alteori
pe um?rul t?u – vultur, alteori cer, alteori câmpuri în floare,
Dar, în cele din urm?, femeia ta, cu care împar?i
col?i?orul acesta de rai care înc? se mai nume?te p?mânt
atât cât o buc??ic? din tine îmi mai apar?ine…
Uneori vultur, uneori ?oarece,
arareori ?obolan care se hr?ne?te cu inimi
?i, în cele din urm?, om cu bune ?i cu rele.
Din ce în ce mai rar picurând iubire,
inima ta un seif, înca m? mai gândesc
dac? s?-i mai re?in cifrul sau s?-l arunc în uitare.

18

Sunt omul care viseaz?

sunt omul care viseaz? doar vertical
visele mele pornesc din p?mânt ?i se ridic? spre cer
nu a? putea s? tr?iesc f?r? siguranta r?d?cinilor
prietenii mei mi se înf??oar? asemeni vrejilor
niciodat? mai departe, niciodat? mai aproape
decât aerul.
iubirea mea le construie?te cuiburi pe umeri
ochii mei dou? faruri între r?s?rit ?i apus
chemând fericirea oamenilor la ??rmuri.
în sufletul meu n-ar putea s? fie un alt anotimp decât vara;
iarna, prim?vara, toamna
îmi sunt doar prieteni care m? viziteaza gr?bi?i
abia apuc? s?-?i desfac? geamantanele ?i trenul ?uier? în gar?
anun?ând o nou? plecare
c?l?torului îi st? bine cu drumul
doar eu îmi întind r?d?cinile ?i m? înal? , m? înal?
pe umerii mei lumina coboar? în dimine?i r?coroase
noaptea m? gâdil? cu umbrele ei
?i-apoi cineva trebuie s? aprind? stelele îi spun cerului
?ine-m? aproape.
caii mei îi auzi?i mereu tropaind. le-am pus potcoave de argint
nu se mai deosebesc azi de clinchetul clopo?eilor
gândurilor nobile trebuie s? le respec?i rangul.
uneori noaptea m? necheaz?, caii ei negri înaripa?i
m? invit? la zbor. eu îi a?tept pe pervazul ferestrei
cu cuburi de zah?r în mân?. în iarba sufletului meu
îi las s? pasc? la pas.
întotdeuna îmi a?tept prietenii cu masa pus?.
nu ?tiu dac? s? m? bucur sau s? m? sperii
când sunt în ?a eu alerg hai hui
m? despart de mine îns?mi doar în somn
când îngerul din mine doarme somn lin iar diavolul
umbl? nepotcovit prin lume.

19

Sunt omul care absoarbe lini?tea

sunt omul care absoarbe lini?tea
prin toate capilarele,
iubirea e aura mea iar gândul v?lul de mireas?.
Atinge-m? dorin??,
nu te speria c? sunt flac?r? uneori;
în zilele mele bune sunt doar un râu lene?
ce curge prin bra?ele b?rbatului,
alteori criv?tul care mu?ca?
alteori s?rut lasciv înv?luind în vraj? uit?rile.
sunt mâna care mângâie,
sunt ochiul care lumineaz?,
în mine soarele p?trunde ca într-o lamp?,
uneori, dar numai uneori
devin furtun? neiert?toare
?i rup ?i sfâ?ii ?i cern,
dar tot eu apoi adun cioburile,
îndrept crestele,
vindec cicatricile,
preg?tesc patul florilor
?i fac cuiburi pentru p?s?ri.

sunt omul care absoarbe lini?tea
prin toate capilarele.
atinge-m? dorin??.tu omule, taci!

20

Suflet de femeie

În fiecare noapte î?i iau sufletul în palme
?i-l întreb despre tine
indiscutabil e sincer
niciodat? nu mi-a spus c? m? iube?ti
în rest are gânduri bune.

inventeaz?-mi lucruri frumoase i-am spus
g?se?te-mi pentru o zi iubirea
?i las?-mi-o în fa?a u?ii
iubirea trebuie s? fie o femeie frumoas?.

Pentru prima oar? a intrat în joc
dar femeia aceea erai tu
s? am r?mas foarte mirat
de ce mi-ai adus femeia pe care o am
l-am întrebat?

el m-a luat de mân? zâmbind
?i am pornit pe urmele tale
la col?ul str?zii b?rbatul care te a?tepta nu eram eu
dar buzele tale alunecau pe obrajii lui ca pe un drum deja ?tiut.
ochii t?i râdeau a?a cum mie nu mi-a fost dat
niciodat? s?-i v?d.
în bra?ele lui te-ai l?sat cuprins?
de durere am închis ochii
când trupul t?u ?i trupul lui au format un întreg.
încercam zadarnic s? v? despart
retina mea v? unise pentru totdeuna.

M-am trezit în ziu? târziu,
dup? ce am a?teptat plecarea tuturor trenurilor
tuturor viselor
peste mine mun?ii se pr?v?liser?
eram ultima piatr? a celui mai proasp?t h?u.
Lâng? mine erai tu, vesel? zâmbitoare
Cu gura mustindu-?i de s?ruturi ?i vorbe dulci.
M-am lipit de tine, m-am l?sat ademenit,
m-am l?sat iubit ca pentru ultim oar?.

Dar tu râdeai , râdeai , râsul acela care tulbur? apele
?i r?stoarn? mun?ii.
Pe o tav? de argint sufletul t?u î?i mânca por?ia de pr?jitur?
rânjindu-mi mânze?te.
-Numai nebunii se incred în sufletul femeilor
îmi ?opti el tr?gându-mi ?mechere?te cu ochiul.
Apoi s-a preschimbat într-un cal alb
a b?tut din copite
?i-a scuturat coama
?i s-a dus sa pasc? într-un alt trup de b?rbat.

21

Suflet de femeie

eu întind numai o mân?
?i timpul vine spre mine
îl simt curgându-mi prin vene
nu, nu, îmi spune la jum?tatea drumului
vreau s? m? întorc
sunt prea frumoase gr?dinile tale
o s? vin în toamn? târziu
dup? ultima ploaie
înaintea primului înghe?
?i cine ?tie am s? m? opresc pre? de o mie de vie?i
?i timpul are uneori nevoie de fericire, nu-i a?a?
din trup, f?r? nici un cuvânt
moartea îmi iese cu geamantanul în mân?.

22

Suf?r de iubire

eu nu cred în moarte.cred în necesitatea plec?rilor
unora Dumnezeu ne-a sortit drumuri lungi.
în sufletul meu e o particic? din tine
un trandafir care inflore?te din când în când
îi simt m?tasea petalelor
parfumul
spinii
nu ?tiu de ce când m? gândesc la tine
inima mea r?mâne mereu tân?r?
n-a? fi putut s? te privesc în ochi
cu o alt? vârst? decât aceea a r?s?ritului
m? iart? dac? uneori râd în loc s? v?rs o lacrim?
dac? uneori plâng în loc s?-?i trimit un zâmbet
dar lacrimile mele ascund fericirea de a te fi cunoscut
norocul de a ne fi întâlnit la ceasul când ve?niciile î?i dau mâna
tu ?i cu mine nedesp?r?i?i de timp
nedesp?r?i?i de spa?iu
nedesp?r?iti de anotimpuri
tu pic?tura mea de dor
pic?tura mea de iubire
a mea ?i numai a mea.
sunt unele desp?r?iri asupra c?rora soarta nebun?
nu ?tie c? nu are sor?i de izbând?.
de câte ori te voi trezi din somn ur??te-m?
doar a?a voi ?ti c? focul înc? arde viu ?i în sufletul t?u.
dac? vreodat? gândurile mele vor r?t?ci buimace prin lume
iube?te-m?, pe tine te caut?
întoarcele acas? , doar a?a vom putea fi mereu împreun?
când tu când eu schimbând direc?ia vânturilor.
de când ai plecat suf?r de o boal? de care nu vreau s? m? vindec.
suf?r de iubire

23

Poem indecent

În negre cascade mi se rostogole?te p?rul pe umeri
el, îmi mângâie fruntea
?i ochii
?i gura
hei, nu e m?r îi strig
când î?i înfinge din?ii în b?rbia mea!
dar el râde fl?mând
îi simt limba alunecând pe v?ile albe ale gâtului meu
cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii
îi simt pe umeri mângâierile m?t?soase de amant perfect
peste plinul sânilor îi simt respira?ia gr?bit?
aburii calzi m? gâdil?,
îi simt buzele umede pe rotundul pântecului;
în podul palmelor lui îmi cuib?re?te rotundul feselor
ochii lui, lacrim? curgând în lungimea coapselor,
nu vrei s? fii a mea m? întreab? oglinda din odaie
r?spunsul se afl? în miile de ??nd?ri
nu vrei s? fii a mea m? întreab? fiecare ciob în parte
e clipa în care el tocmai m? p?trunde;
în timp ce eu de pl?cere tremur, p?rul meu,
precum o cortin? ne ascunde de ochii lumii.

24

Poveste de iubire

A fost odat? un el ?i o ea.
O ea…Frumoas? precum luna, în noapte str?lucea,
de?i era aievea un vis mi se p?rea;
frumoasa ei f?ptur? din rai parc? venise
c?ci fata se n?scuse din mare ?i din vise.
Un el…Frumos ca ?i-un luceaf?r ce din celeste lumi
jos pe p?mânt ajunse, atras de-a lui minuni?
un chip frumos sculptat pentru etern’
c?ci parc? înviase statuia lui Rodin.
Un el frumos ?i o ea frumoas?,
alergau de mân? prin iarba de m?tase;
era o dulce vraj?, nu adia nici vântul,
se auzea-n t?cere, cum respira p?mântul!
În jur prin cele ierburi, de straj?, licurici
?inând lumini aprinse, ca ni?te bravi voinici.
Maci ro?ii, alb?strele, firave sânziene,
trezite-n miez de noapte c?scau înceti?or
era o dulce vraj? ascuns? în poiene
pluteau în noaptea alb? îngerii lui Amor.
Un EL si-o EA. Eterna lor poveste.
Frumo?i ca doi luceferi, ce se iubeau orbe?te.
O ea cu p?r de aur, cu gene lungi ?i dese
cu pielea ca ?i jadul, o piatr? din poveste;
ce ochi, dou? smaralde, te las? f?r? glas
si cât? armonie în trupul ei ginga?.
Iar el, un mândru june, înalt cu piept vânjos
cu umerii puternici ?i bra?ul musculos.
cu ochii dou? stele, ce emanau v?p?i
alba?tri ca azurul ?i glas fermec?tor.
E trupul lui iubire si glasul lui e dor,
privirea e dorin?? ?i trupul lui e gol,
era o provocare cu-o tainic? chemare
în noaptea cea adânca era ca zeul soare.
O ea, de tot frumoas?, cu trupul ei ales
p?rea o floare alb?, c?zut? din cire?.
În voaluri ?i m?t?suri era înv?luit?
era frumoasa lun?, în fat?-nchipuit?…
Când se-ntâlnir?, frumo?i precum în vis
erau ca ?i doi îngeri fugi?i din paradis,
în ochii lui iubirea pe ruguri se-n?l?a
ardea în el dorin?a, ?i pofta-n el cre?tea.
Cum baierul iubirii p?rea s? se dezlege
iubire arz?toare prindea s? se inchege!
Iar iarba-nrourat? era ca o chemare
?i voaluri ?i m?t?suri c?deau în graba mare
?i trupu-i de fecioar?, p?rea floare de crin
privi cam trist b?iatul ?i se gândi pu?in
în bra?ele-i vânjoase, frumoasa ce-a ales
sim?ea cum se tope?te ca ?i cuvântu-n vers.
O cald?-mbr??i?are, parfumul ei divin
pe-o tainic? carare îl poart? spre sublim,
în valuri înspumate cânta vr?jindu-i marea
sim?eau în ei dorin?a, îi ascultau chemarea
p?trund în a ei lume, magia îi cuprinde
el strânge-n bra?e trupul, iubitei lui pl?pânde
?i ocroti?i de valuri, ?i-n a iubirii mreje
nu-i nimeni s?-i despart?, ori s? îi deranjeze…
El in bra?e o cuprinde, mângâiat usor de valuri
el în ploaie de s?ruturi o aduce lin pe maluri
?i în iarba care plânge, el o culc?-nceti?or
trupul lor devine unul, îi curg lacrimi lui Amor
când privind din ceruri-nalte ?i v?zând cum fata geme
în?elese însu?i zeul ce se-ntâmpl? în poiene,
înflorise-n crâng iubirea iar între un el ?i-o ea,
nu-n?eleg îns? eu frate, de ce zeul nu râdea?

25
R?mâi

Iubito r?mâi, r?mâi în ast? noapte ,
vom sta al?turi s? privim la stele
nu vom vorbi, ne vom privi ?i poate
ne vom aduce aminte de vremuri mai rebele.
Vom sta al?turi ca firele de iarb?,
ne vom hr?ni din multele-amintiri,
închide ochii ?i vino-mi în bra?e
azi vreau aproape de mine s? fii.
Vom l?sa s? ard? în odaie focul,
vom privi la fl?c?ri, le vom sim?i c?ldura
tu las?-m? o noapte s?-?i privesc
frumo?i-?i ochi ?i nasul t?u ?i gura.
Când ochii mei te vor sorbi cu sete,
tu las?-m? s? te privesc pe îndelete,
în timp ce palma mea î?i mângâie usor
doi sâni, mici perle albe ce se ascund sub nor…
Când gura mea-i treze?te cuprins? de p?cate
din somnul lor de noapte atât de-odihnitor,
o s?-n?elegi iubito, mi-a fost atât de dor…
Sub focul gurii mele, tu te treze?ti frumoaso,
la fel ca-n alte vremuri, la fel ca la-nceput
?i gura ta se las? furat? de miracol
?i darnic?-mi ofer? s?rut dup? s?rut…
În sob? arde focul stârnit de-un pui de vânt,
noi doi stârni?i de patimi ne r?zvr?tim pe rând,
din jarul ce-a mocnit, se-aprinde focul iar?
?i ardem ca pe vremuri, iubire “foc ?i par?”.
Te simt, m? sim?i, pl?cut? reverie,
e?ti ca o ploaie cald? c?zut? pe câmpie,
eu sunt ca ?i p?mântul care uscat de dor
te-absoarbe-n prip?, ca râul pe izvor,
din dulcea-nv?luire iubirea ne spore?te
suntem doi fe?i frumo?i, veni?i dintr-o poveste.
Eu m? las furat de vraja-?i, tu-mi treze?ti tainici fiori
r?scolindu-m?-n adâncuri, m? înal?, plutesc ?i zbor,
revenit din lumi celeste, m? las iar??i ?ie prad?
?i stârnindu-te iubito, nu las noaptea s? se piard?.
Doamne, focul gurii tale simt cum arde al meu trup
?i dornic de r?zbunare î?i r?spund cu un s?rut,
gura mea mi te vrea prad?, sub o ploaie de saruturi,
simt cum trupul t?u vibreaza, dar î?i ?ii mâinile scuturi
pumnii-?i mici, ascund în prip? doi sâni albi ?i m?taso?i
pielea ta se înfioar? sub s?rutu-mi pofticios;
prad?-mi e?ti, ce dulce prad? , pielea ta simt se tope?te
ca ?i fulgul de z?pad?, te întorci ?i haiduce?te
vrei s?-mi scapi, dar n-ai sc?pare, bra?ul meu te ocrote?te
te acop?r cu s?ruturi, tu cu unghiile zgârâi,
î?i sclipesc în noapte ochii, din?ii albi îi simt în barb?
mu?ti cu poft? a mele buze, vrei s? m? retrag în grab?,
te ascunzi printre-asternuturi, îmi aluneci ca un ?arpe
tu nu ?tii c? razvratire-?i m? stârne?te peste poate;
n-ai astâmp?r, furioas? vrei s? m? atragi în curs?
?i te lasi în a?ternuturi obosit? ?i cam plâns?…
Eu, m? las invins, o clip?, esti acum doar capricioas?
o s?-mi cazi în mreje iar?si, cât te ?tiu de p?tima??…
Nu m?-n?el! Tu râzi, ?ireato ! ?i cu for?ele-?i sporite
te arunci din nou în lupt?, lupta-i îns? pe sfâr?ite;
când te-nal?i din a?ternuturi, te cuprind eu dulce prad?
a?a c? urmeaz?-?i jocul, te-oi învinge eu, degrab?.
M? stârne?ti râzând iubito, eu arzând de a?teptare
sunt de-acuma ochi de lup, privind cârd de c?prioare
?i m? las strivit in voie simt c?-mi surâde norocul
tu nu ?tii înc? frumoaso c? de-acum te joci cu focul
?i mocnind a?a o vreme, dintr-un biet umil invins
când vei obosi iubito, voi fi gata sa te-nving.
Tu pierdut?-mi e?ti în jocuri, trupul meu e o vioar?
pe care plimbând arcu?ul, struna-ncepe s? îl doar?
?i-ntr-o clip? de mirare, uite se r?stoarn? jocul
?i pierdut? e?ti iubito, acu eu o s?-mi v?rs focul.
Gura mea începe atacul, te s?rut u?or pe frunte
?i te mângâi fin pe umeri, mole?it m? las o vreme
vreau s? î?i stârnesc s?rutul, trupul t?u vreau s? m? cheme,
prins? e?ti de-acum în curs?, te înv?lui ?i m?-nv?lui
te cuprind ?i m? cuprinzi, tu arzând simt cum m-aprinzi.
Te ascunzi, te ?tiu ?ireato, î?i fere?ti ochii ?i gura
dar în lupta asta dreapt? trupul t?u e-al meu de-acuma.
Tu te-ntinzi, usor, ca visul, eu p?trund u?or în noapte
r?scolindu-te-n adâncuri, trezind pl?cerile toate,
gemi usor, u?or m?-nv?lui, mâna ta vrea s? m? cheme
m? cuprinzi, m? strângi în bra?e, vreau s? plec ?i nu se poate,
simt c?-?i place, l?sând jocul, înrobi?i acum de patimi
amintirile iubirii umplu ochii azi de lacrimi.
Doamne, clipa de iubire, este clipa r?zvr?tirii
când s?tui de a?teptare d?m frâu liber fericirii,
s? l?s?m ca-n alte vremuri în sob? s? ard? focul,
s? ne retr?im iubirea, s-o p?str?m, s?-i facem jocul,
robi, fiindu-i clipei care ne-a scos iar în drum norocul.