septembrie 2010

Premiera la Tandarica

Premiera la Tandarica
Miercuri, 29 Septembrie 2010

Galaxia Svejk – “debutul” lui Alexander Hausvater la ??nd?ric?

Teatrul de anima?ie ??ND?RIC? revine in loca?ia binecunoscut? din Lahovari, dup? ce a sus?inut spectacole în cadrul proiectului Teatrul Itinerant pe perioada iunie -septembrie în Parcul Al.I.Cuza ?i Drumul Taberei ?i unde a strâns peste 11.000 de spectatori.

Începem stagiunea 2010-2011 în for?? cu primele spectacole din Galaxia Svejk, care vor avea loc in zilele de 28 ?i 29 septembrie 2010, orele 19.00 la sala Lahovari ?i care reprezint? “debutul” lui Alexander Hausvater la ??nd?ric?.

Galaxia Svejk este spectacol-eveniment dedicat adul?ilor, o epopee tulbur?toare care utilizeaz? muzica, coregrafia, anima?ia, proiec?iile, mânuirea ?i jocul, artele plastice ?i crea?ia imagistic?.

Referitor la experien?a tr?it? la ??nd?ric?, Alexander Hausvater a dezv?luit câteva din ideiile care stau la baza acestei adapt?ri îndr?zne?e, moderne ?i inovatoare a celebrului roman al scriitorului ceh Jaroslav Hašek.

“Într-o societate f?r? form? ?i con?inut din viitorul dep?rtat se creeaz? forme autocratice care duc la violen?? ?i r?zboi. Singurul care lupt? contra acestor fenomene e faimosul soldat Svejk acum lansat pe bolta celest? a unui viitor cu forme noi dar obiceiuri vechi.

Svejk supravie?uieste nu numai din cauza pove?tilor lui ?i a m??tii de imbecil, dar ?i prin prisma unei inocen?e inedite care st? la baza umanit??ii. Eroul se metamorfozeaz? utilizând stiluri de joc contradictorii. Spectacolul de la ??nd?ric? este o explozie de ritm, culoare, mi?care ?i spiritualitate.”

Regizorul a scris scenariul ?i a creat acest eveniment în memoria unei copil?rii sublime în România, realizând un spectacol de neuitat… “un HAMLET cu p?pu?i, pentru adul?i.”

Scenografia este semnat? de Constantin Ciubotariu, costumele de Florinela Popescu, iar muzica este compus? de Yves Chamberland, vechi colaboratori ai lui Alexander Hausvater.
Actorii Teatrului ??nd?ric?: Gabriel Apostol, Ioan Brancu, Victor Bucur, Cristian Mitescu, Marin Fagu, Ilona Hrestic, Georgiana Dinescu, Petronela Purima, Roxana Vi?an ?i Alina Teianu sunt pu?i în fa?a unei mari provoc?ri, a unei întâlniri unice ?i al?turi de Tania Popa ?i Matei Cheoariu, invita?i s? se al?ture acestui proiect, vor da via?? personajelor create de Hašek ?i Hausvater
Raluca Tulbure

http://www.radioromaniacultural.ro/articole/art.shtml?a=78781&c=1&g=1

poem pentru mama

tot eu sunt mama, m-am intors
si iarta-ma de-o fac asa tarziu
plecat in lume ca sa-mi fac un rost
ma iarta ca la capul tau n-a fost sa fiu.

s-a vitregit si viata si lumea este rea
nu-i drumul drept ce plin de serpentine
iti pare ca faci pasi dar doar te misti abia
doi pasi faci inspre rau si unul, inspre bine.

ma iarta mama ca lacrima-ti trimit
si gandul meu cel vechi plin de iubire
nu eu ce viata grea ne-a despartit
dar vom ramane doi, in amintire.

o lacrima-ti trimit in dar maicuta mea
o fi prea mult sau prea putin
ajunsa esti de-acum pe ceruri stea
sa-mi luminezi durerea, prin straini.

Poeti dupa gratii

http://www.literaturasidetentie.ro/prieten/carte_13_8.php

POE?I DUP? GRATII

ANDREI CIURUNGA

Penitenciarul Br?ila
1945
Poem din închisoare

Ne t?v?lim de nu ?tiu câte nop?i
pe rogojini murdare ?i pe scânduri,
mai treji în amintire ?i mai cop?i
pentru revolta care fierbe-n gânduri.

Sim?im în gur? gust de vis amar,
url?m ca lupii între patru muchii,
am vrut s? biruim v?zduhul – dar
ne-au biruit, în închisori, p?duchii.

P?ienjeni?ul prins pe la pere?i
se clatin? când se deschide u?a.
De ne-ar fi dat p?mântul mii de vie?i
tot n-ar fi fost s?tul? azi c?tu?a.

Mu?c?m cu foame de trei ori pe zi
din pâinea asta neagr? ?i cleioas?,
sorbim ?ig?rile cu sete – ?i
strivim în piepturi dorul pentru-acas?.

Vreo trei prieteni joac? la noroc
când îi sugrum? uneori pere?ii.
Un frate pune fluierul de soc
s? plâng? darnic pentru to?i b?ie?ii.

Câ?iva, mai tineri, râd nedumeri?i
dar fe?ele li-s supte ca l?mâia.
Biciu?tele cu care-au fost plesni?i
îi ard pe lâng? pântece ca râia.

De nu ?tiu câte nop?i ne t?v?lim
cu r?zvr?tirea la picioare – slug?,
?i plini de toate câte le râvnim
îngenunchem fierbinte pentru rug?.

Ne preg?tim de seceri?, vis?m
s? strângem mâine rodul din livad?
?i închirci?i sub p?turi, judec?m
ce capete vom porunci s? cad?…

Poemele cumplitului canal
1950-1954
Canalul

Aici am ars ?i-am sângerat cu anii
aici am rupt cu din?ii din ??rân?
?i-aici ne-am cununat, cu bolovanii,
câte-un picior uitat sau câte-o mân?.

Pe-aceste v?i ?i dealuri dobrogene
am dat cu veacuri înapoi lumina.
Amare bezne-am a?ternut pe gene
?i le-am purtat în inimi r?d?cina.

Aprin?i sub biciul vântului fierbinte;
bolnavi ?i goi pe ger ?i pe ninsoare ,
am pres?rat cu mii de oseminte
meleagul dintre Dun?re ?i Mare.

Trudind fl?mânzi de cântec ?i de pâine
înjur?turi ?i pumni ne-au fost r?splata.
S? facem drum vapoarelor de mâine,
am spintecat Dobrogea cu lopata.

Istoria, ce curge-acum întoars?,
va ?ine minte ?i-ntre foi va strânge
acest cumplit Danubiu care vars?
pe trei guri ap? ?i pe-a patra, sânge.

Iar cântecele smulse din robie
vor ctitori, cu anii care vin,
în c?r?ile pe care le vom scrie,
o nou? Tristie la Pontul Euxin.

Mar? for?at

Cei care-au trecut pe-aici
duc ?i-n vis, pe sub pleoape,
ordinul cu ?fichi de bici:
-”Ia pe cinci ?i ?ine-aproape!”

-Ia pe cinci! S? nu fim trei
în acela?i rând, nici ?ase.
Pa?ii, ca de piatr?, grei,
ard ?i caut? m?tase.

-?ine-aproape! ?irul lung
se de?ir? f?r? vrere.
Mu?chii nu ne mai ajung,
n-are sufletul putere.

Somnul nostru, izgonit
de pe paturi tari de scânduri,
de pistoale str?juit,
trece ritmic, rânduri-rânduri.

Boli cu r?d?cini adânci
se proptesc în baionete,
unii ne trântim pe brânci,
al?ii ardem ca de sete.

Numai foamea ce-o sim?im
calc?-n pas cu noi al?turi,
de din zori, de când ie?im,
pân? iar intr?m sub p?turi.

?i m?r??luim mereu
peste dealuri ?i hârtoape,
sub îndemnul scurt ?i greu:
-”Ia pe cinci ?i ?ine-aproape!”

Nu ne putem odihni

Noi nu ne putem odihni,
pe r?ni ne culc?m ?i pe oase.
zadarnic cerc?m a dormi
pe coastele rupte sau scoase.

?i nu ne mai ?tim a?eza
nicicum pe salteaua de paie,
de parc? urzici ar avea
?i pernele, parc? v?paie.

În spate ne taie un junghi,
nici dracul nu poate s?-l scoat?,
cuprin?i în acela?i triunghi:
cazma, târn?cop ?i lopat?.

Noi nu ne putem odihni,
prin somn mai deschidem o u??
?i intr? sfioase pe-aici
neveste cu p?r de cenu??.

Copiii, în leag?n l?sa?i,
r?sar cu ghiozdane-otr?vite.
c?l?ri pe mâr?oage vin fra?i
vorbind de hambare golite.

?i nu mai putem a?ipi,
tot trupul e ran? fl?mând?,
tot sufletul arde aci
Mereu h?r?uit de osând?.

?i nu ne putem odihni…

Prietenie

Aici e totul negru ?i s?rac:
bar?cile de lemn în care st?m
?i cerul surd spre care blestem?m,
l?sat pe sticla geamului opac.

E negru ?i murdar, v?rsat în blid,
un polonic de zeam? f?r? gust
?i sângele ce fierbe ca un must
când toamnele în trup ni se deschid.

E neagr? apa strâns? din noroi
?i pâinea cu aluatul nedospit
?i-i negru tot p?mântul r?v??it,
purtat în piept de-al roabelor convoi.

Dar tu e?ti alb?! Alb? ca un zbor
de mân? de iubit? care cheam?,
ca peste leag?n un surâs de mam?,
sau ca genunchii lunii pe covor.

Te v?d cum vii, în iarna f?r? foc,
cu glasul cald, ?inându-mi loc de sor?,
când ne strive?te fiecare or?
a timpului ce st?ruie în loc.

Ades ai frânt în dou? pâinea ta
s?-?i fiu p?rta? la cina cea de tain?,
?i uneori te-ai dezbr?cat de hain?
ca s?-mi acoperi trupul gol cu ea.

Pe drumul lung ?i greu de-am sângerat
?i r?ni adânci de-au înflorit în mine,
?i-ai rupt c?ma?a toat? de pe tine
?i r?nile trupe?ti mi le-ai legat.

Când în credin?? m? sim?eam învins
?i tulbure ca fundul de fântân?,
întotdeauna mi-ai întins o mân?
ce mi-a pândit c?derea ?i m-a prins.

Bogat? ca un zumzet de albine
?i bun? ca un înger nev?zut,
prietenie sfânt?, î?i s?rut
condurii care-au mers pe lâng? mine.

?ara mea de dincolo de ?ar?

?ara mea de dincolo de ?ar?
cu privirea umed? de jind,
te-am purtat în mine, pribegind,
ca pe-o flac?r? ce arde pe comoar?.

Înc? din pruncia mea de aur
m-am sim?it cu tine cununat,
dar te-a vrut al ei – ?i te-a furat
nes?tula poft? de balaur.

De-am strigat apoi c? e?ti a noastr?
tân?r?, întreag? ?i pe veci,
m-au închis între pere?ii reci
?i mi-au pus z?brele la fereastr?.

Azvârlit în temni?a du?man?
gem adânc, însângerat sub fier
?i pun atunci câte-un crâmpei de cer
din seninul t?u – bandaj pe ran?.

Foamea când îmi casc? noi abise,
vine câte-un pui de cozonac
ce-a crescut ca mine pe Bugeac
trupul s? mi-l sature prin vise.

?ara mea de dincolo de ape,
dac? ?ov?i în credin?a mea,
simt cum îmi trimi?i, vânjo?i s?-mi stea,
to?i stejarii din Orhei, pe-aproape.

Când îmi dau târcoale bezne grele,
lilieci când se izbesc de grinzi,
numai tu prin noapte îmi aprinzi
policandrul Nistrului cu stele.

Zgribulit în hainele v?rgate,
ast?zi vântul iernii îl ascult.
Hora noastr? a murit de mult,
frigul mu?c? t?lpile-nghe?ate.

Dar pândesc la drum o prim?var?
s? întindem iar din prag în prag
hora mare sub acela?i steag,
?ara mea de dincolo de ?ar?…

Liturghie

Anii no?tri schingiui?i,
anii crânceni te s?par?,
cimitir de osândi?i
de la margine de ?ar?.

Ne-au adus din închisori
robi ai stepei dobrogene,
s? împr??tiem pe flori
roua strâns? de sub gene.

?i-am t?iat peste câmpii
drum cu trupurile noastre
valurilor cenu?ii
ale Dun?rii albastre.

Azi dormim pe câte-un ?ir,
f?r? cruci, f?r? sicrie.
Pace ?ie, cimitir
f?r? nicio liturghie.

Candelile nu ne ard,
nu bat clopote de rug?,
nu p?ze?te niciun gard,
nimeni nu mai vrea s? fug?.

Numai mieii, prin pustiu,
pasc din trupul, câteodat?,
cine ?tie-al c?rui fiu,
cine ?tie-al c?rui tat?.

Plou? stelele cu har,
luna ne trimite veghe,
iarba învele?te iar
pieptul dezbr?cat de zeghe.

Mâine poate va veni
legea cumpenelor drepte.
Doamne, nu mai z?bovi,
mor?ii ?tiu s? se de?tepte.

Anii no?tri schingiui?i
stau de straj?. Pace ?ie,
cimitir de osândi?i
de la margine de glie!

Aici e toat? ?ara

Pe dup? ziduri negre adunat?,
cum brazii ?i-i adun? codrul sur,
st? ?ara noastr? ve?nic? ?i toat?,
cu temniceri ?i lan?uri împrejur.

Tot sângele care-a hr?nit secara
s-a strâns aici, din cronici pân? azi,
?i arde-acum ca focul în obraz
când ?erpii umilin?ei mu?c? ?ara.

Aici sunt toate: doinele ?i hora,
râsul de ieri ?i scrâ?netul de-acum,
logodnica din poz?, mama, sora,
?i carul tatei scâr?âind pe drum.

Aici e toat? harta ??rii mele:
un Caraiman de doruri, nev?zut,
un Nistru care spumeg?, vândut
?i-o Dun?re de lacrimi ?i de stele.

Se rup din cartea vremii voievozii
cu mersul ?ui în straie de ocna?i
?i-a?a cum trec, prin m?r?cini ?i bozii,
Istoria se clatin? de pa?i.

Aici e gura care cheam? plebea
s?-?i afle r?zvr?tirilor s?la?,
de parc? glasul adormit la ?ebea
s-ar fi întors pe Câmpul de la Blaj.

Aici e neamul tot, ca un ciorchine
strivit sub teascul vremii, bob cu bob.
- ?i fierbe azi în tain? mustul rob
s? curg? slobod vinul ??rii, mâine.

Pe un mandat po?tal

M?icu?a mea, prime?te ca pe-un dar
ace?ti argin?i, cu sunet de osând?.
pu?ini or fi, dar i-am pl?tit amar,
cu toat? tinere?ea mea fl?mând?.

Sângele cald pe care mi l-ai dat
l-am cheltuit ca pe-o nimica toat?.
O bun? parte, darnic, s-a v?rsat
sub târn?cop, sub rang?, sub lopat?.

Iar restul ?i-l trimit acum senin,
s?-l dai pe pâine ?i s?-l plângi la mas?
c?ci pentru mine mi-am oprit pu?in
atâta cât s? pot ajunge-acas?.

Daniil Sihastrul

Ajuns în vale, pe un râu în spume,
a?a cum scris-a pana de poet,
b?trânul ?tefan gl?sui încet
c?tre sihastrul ce-a fugit de lume:

- Când am sim?it pe-al ??rii trup, nepace
m-am r?sucit la Putna în mormânt
?i-am r?sturnat cinci veacuri de p?mînt
de pe pieptarul meu, s? vin încoace.

Au m? sminte?te ochiul ce se bate
sau nu-mi ajut? mintea s? dezleg?
Hotarul drept vi l-am l?sat întreg
?i aflu-acum Moldova, jum?tate.

Vândut-a?i oare hoardelor de-afar?,
în târgul vremii, una din mo?ii?
Eu nu cunosc pe lume avu?ii
s?-mi poat? pre?ui un col? de ?ar?.

Sau nu cumva pe plato?e o?elul
a ruginit prin sutele de ani,
de-au spart z?gazul vechii mei du?mani
?i-au slobozit din suli?e m?celul?

De ce nu bate ceasul de vecernii
în pieptul Putnei – clopot necuprins?
Au taci ?i tu, b?trâne? Sau ?i-au stins
f?clia vie?ii, viscolele iernii?

Târziu abia, în noaptea de c?rbune,
cu ochii grei de-atâta nep?truns,
s-a îndurat sihastrul cu r?spuns:
- M?ria Ta, eram în rug?ciune.

Ci nu p?stra în inim? sminteal?,
c? nu pl?ie?ii ?i-au ie?it din min?i
precupe?ind Moldova pe argin?i,
cum le-ai adus în cuget b?nuial?.

Ei zac în lan?uri, lâng? h?ul m?rii,
?i trag în juguri puse de c?l?i.
Bicele îns? nu le ?in ai t?i
?i mâna ce izbe?te nu-i a ??rii.

Potop cumplit de neamuri f?r? cruce
se n?pustesc acum spre crucea ta,
dar în zadar se-ncrâncen? sub ea
c?ci prea e sus – ?i nu pot s-o apuce.

M?ria Ta, însenineaz?-?i fa?a:
arca?ii n-au uitat s? dea la semn,
ci doar a?teapt? marele îndemn
s? rup? lan?ul ?i s? ia sânea?a.

Atunci vor arde ?estele du?mane
cu vâlv?t?i de sânge ?i de fum
?i nu va fi z?gaz pe niciun drum
s? ne opreasc? iure?ul, ?tefane!

?i-?i vom zidi biseric? frumoas?
sub nesfâr?itul cerului safir,
s? intre neamul tot sub patrafir
ca s?-l prime?ti, cuminecat, acas?.

Juc?rii

Din cozi de târn?coape ?i lope?i,
din fiare de cazmale ruginii
care-au s?pat la temelii de vie?i,
fac osândi?ii ast?zi juc?rii.

Lemnul privit cu ur? pân? ieri
a înflorit un zâmbet de ocna?
pe fa?a r?v??it? de dureri,
în ner?bdarea care cre?te-n pa?i.

Unchia?ul cu musta?a de porumb
prive?te lung c?lu?ul de pe ro?i
?i-o lacrim? se las? ca de plumb
din amintirea dus? spre nepo?i.

Un tat? cu privirea viorea
strânge la piept p?pu?ile pe rând.
o fi având ?i el pe undeva
un înger de p?pu??, surâzând.

Iar într-un col?, vecinul meu de pat
din brad ciople?te-un palo? de o?el,
ca s? reteze mâine, însetat,
un cap pe care-l ?tie numai el.

Blestem pentru casa du?manului

Noi, robii ieftini, cump?ra?i cu suta,
te-am ridicat din piatr? ?i n?mol
?i-am smuls cu palma, spinii ?i cucuta
s?-?i facem loc pe B?r?ganul gol.

Betonul urii noastre f?r? nume
?i l-am turnat întreg la temelii
?i fiecare zid al t?u, anume
l-am tencuit cu sânge pe mistrii.

Am stat sub bici, pe brum? ?i pe rou?,
me?te?ugind cu var ?i cu vopsea,
?i-am zugr?vit pe zare, cas? nou?
în timp ce casa noastr? putrezea.

Acum te-am ispr?vit. Noi, cei cu truda,
nu mai avem ce c?uta aici.
te mai privim din drum cu toat? ciuda
?i ne întoarcem sub acela?i bici.

St?pânii t?i de mâine au s? vie
cu pasul stâng orbec?ind nomad,
dar nu le-a?tern blestemul pe hârtie
ci-l scrijelesc pe u?a ta de brad:

Din zidurile tale s? str?bat?
la miezul nop?ii, gemete str?vechi
?i du?manii s? vrea ?i s? nu poat?
s?-?i mai apese pumnii pe urechi.

În fiecare ceas s? le r?sar?
din cei uci?i de ei, câte-un strigoi
?i cl?mp?nind din oase, s? le cear?
cu mâna-ntins?, sângele-napoi.

Pentru atâ?ia mor?i câ?i nu cunoa?te
istoria, te blestem ast?zi eu
s? piar? înainte de-a se na?te
to?i pruncii z?misli?i sub cortul t?u.

Ca de suflarea fioroasei ciume
s? fug? to?i de tine pe pustii,
?i s? r?mâi la margine de lume
cu hornul îngropat în b?l?rii.

A?a te blestem, cas? ridicat?
cu mâini de rob, din piatr? ?i n?mol:
de vânturi ?i de ploi împr??tiat?,
s? la?i în urm? B?r?ganul gol.

Rug?ciune pentru osândi?ii c?zu?i

Prime?te, Doamne, fumul rug?ciunii
ce se înal?? tremurând în grai
?i urc? pân? sus, pe scara lunii,
spre scaunul pe care ?tim c? stai.

Îngenunchia?i pe lanuri secerate,
rug?mu-ne, st?pâne de apoi,
s?-i vindeci cu azur ?i bun?tate
pe du?ii prea devreme dintre noi.

Ei au plecat cu r?nile deschise
de sub înalte maluri ce se rup,
cu visele din gând, f?cute trup,
cu r?nile din trup, f?cute vise.

?i pân? ieri i-am tot avut al?turi,
au stat aici, cu noi, pe vagone?i,
au dat tribut acelora?i lope?i
?i-au ars de friguri sub acelea?i p?turi.

La masa cu castroane uniforme
au luat ?i dân?ii ciorbele la rând,
dar pr?bu?i?i sub cizme ?i sub norme,
s-au desf?cut de lan?uri mai curând.

Prime?te-i, Doamne, cum prime?ti t?mâia-
?i dac?-i culci în raiul T?u cu flori,
s? pui, ca pe morminte, doi bujori
pe-obrajii stor?i ?i galbeni ca l?mâia.

În ochii goi, pleca?i f?r? lumin?,
s?de?te câte-un pui de viorea.
ei pot stropi toat? gr?dina Ta
cu cât au plâns aici pe rogojin?.

?i gurilor care-au strigat în strad?
c? vin blesteme mari peste norod,
mai caut?-le, Doamne, prin livad?
câte-un cire? întârziat sub rod.

Fl?mânzi au lunecat spre cele sfinte
?i de ru?ine poate nu ?i-au spus,
de-aceea Te rug?m s?-i la?i, P?rinte,
s? bea din calea laptelui de sus.

Iar dac? n-ai cumva destul? pâine,
în loc de m?m?lig?, ai putea
s? le împar?i la mas? luna Ta
?i s? zide?ti o alt? lun? mâine.

Iar sfintelor c?zute-n rug?ciune:
mame, surori, logodnice, so?ii,
poart?-le pa?ii c?tre mor?ii vii
s? le g?seasc? gropile comune.

?i d?-le tot alintul, toat? mierea
din fagurii nescriselor scripturi-
izvoarele, pe frunte, din p?duri,
?i din adânc, în suflete, puterea.

Îngenunchind pe lanuri secerate
sau la troi?e scunde de trifoi,
se roag?, Doamne, într-un glas cu noi
un neam întreg de frun?i însângerate.

S?rut? rana ??rii cu senin
?i miluie?te-i cu odihn? blând?
pe cei ce-au dus a crucilor osând?
?i dorm sub dâmburi f?r? cruci. Amin.

Andrei Ciurunga

N?scut în anul 1920, în ora?ul Cahul, (Basarabia) Andrei Ciurunga (Robert Cahuleanu) urmeaz? cursurile ?colii primare, ca ?i primii ?apte ani de liceu, în ora?ul natal, ultimul an de liceu absolvindu-l la Bolgrad, în Iunie 1939. Dup? eliberarea Basarabiei (1941) este angajat pedagog, mai întâi la gimnaziul “Ion Voievod” din Cahul, apoi la liceul “B. P. Ha?deu” din Chi?in?u unde, în paralel cu activitatea didactic?, func?ioneaz? ?i ca redactor al publica?iilor locale “Basarabia”, “Basarabia literar?” ?i “Raza”, pân? la 20 Martie 1944, când se refugiaz? la Br?ila cu toat? familia. Aici intr?, de asemenea, în pres?, lucrând la ziarele “Expresul”, “Ancheta” ?i “Înainte”. În Noiembrie 1945 este arestat pentru un articol net anticomunist, publicat în “Expresul”, fiind considerat “autorul moral” al manifesta?iilor pro-monarhiste din ziua de 8 Noiembrie a aceluia?i an. Printre colegii de închisoare de atunci, figura ?i regretatul poet br?ilean, Marcel Gafton, abia elev de liceu. În Septembrie 1949, Andrei Ciurunga se transfer? în redac?ia revistei “Flac?ra” din Bucure?ti, organ al Uniunii sindicatelor de arti?ti, scriitori, ziari?ti. În seara de 2 Februarie 1950 este din nou arestat, de data aceasta pentru o plachet? de versuri ostil? regimului comunist, publicat? clandestin la Br?ila în Aprilie 1947, sub titlul “Poeme de dincoace”. Cum “corpul delict” nu a putut fi g?sit la anchet?, Andrei Ciurunga este condamnat la 4 ani de temni?? grea pentru volumul “Cântece de dor ?i r?zboi”, ap?rut în 1944 la Chi?in?u ?i cuprinzând versuri potrivnice comunismului ?i “marelui vecin de la R?s?rit”, care ne ciuntise hotarul. În timpul deten?iei de la Canal, a scris numeroase poezii cu caracter protestatar, înv??ate pe de rost de ceilal?i de?inu?i ?i scoase din închisori, în ?ar? sau peste grani??. Nu erau numai versuri de rezisten??, ci de supravie?uire în condi?iile extrem de grele de la Canal, atât pentru autorul lor, cât ?i pentru cei care credeau în puterea cuvântului vizionar. Printre scriitorii de-atunci se mai aflau închi?i împreun? cu el: I. Peltz , George Iva?cu, Nicolae Davidescu, ?tefan Ionescu, Horia Ni?ulescu … Eliberat în Mai 1954, la trei luni dup? expirarea pedepsei, lui Andrei Ciurunga i se interzice s? mai semneze. Va fi deci, pe rând, om de serviciu, portar, magazioner, în diferite locuri de munc?. În Noiembrie 1958 este arestat pentru a treia oar? ?i condamnat la 18 ani munc? silnic? pentru “vina” de-a fi scris ?i difuzat poeziile de la Canal, care începuser? s? circule atât prin ?ar?, (clandestin) cât ?i-n str?in?tate (f??i?), în antologii ?i la posturile occidentale de radio. Colegi de deten?ie în aceast? perioad?: Al. Ivasiuc, Ion Omescu, Alexandru Zub, Constantin Florin Pavlovici. Iese din închisoarea Gherla în August 1954, în urma decretului de gra?iere din acel an. Nici în temni?ele de-acum, Andrei Ciurunga nu renun?? la arma cuvântului. Poeziei sale protestatare i se adaug? noi valen?e, la fel de dure la adresa asupritorilor. În anul 1967 este reprimit în Uniunea Scriitorilor. Men?ion?m, foarte pe scurt, din activitatea sa literar?: patru volume de versuri, ap?rute în Basarabia anilor 1936-1944, sub semn?tura Robert Cahuleanu. Fiind obligat s?-?i schimbe pseudonimul dup? ie?irea din închisoare, începe s? semneze Andrei Ciurunga, nume sub care i se mai editeaz? ?apte c?r?i de poeme, dintre care dou? pentru copii. Desf??oar? o intens? activitate rebusist? ?i satirico-umoristic? prin revistele de specialitate. În prezent, la 70 de ani împlini?i, Andrei Ciurunga este pensionar al Uniunii Scriitorilor. Locuie?te în Bucure?ti ?i are în curs de apari?ie, la dou? mari edituri, poemele de la Canal ?i cele din închisori. Public?m acum câteva din ele, deoarece e bine s? se ?tie în ?ar? c?-n acei ani, pentru un scriitor “vinovat” de crea?iile sale, o pedeaps? ca arestul la domiciliu sau interzicerea semn?turii ar fi însemnat un act de mare clemen?? din partea regimului represiv.

Comuna Pomezeu

sursa
tarabeiusului.ro

Uneori locuim in acelasi loc o viata fara sa cunoastem mai nimic despre istoria locului sau plecam si aflam din partea altora despre lucruri si oameni care au fost.De data aceasta ne intoarcem in timp sa stim de unde venim noi , cei din zona Pomezeului.

Comuna Pomezeu

Localitatea Pomezeu a fost atestata documentar, în anul 1492. Comuna Pomezeu are în componenta urmatoarele sate: Pomezeu, Câmpani de Pomezeu, Valani de Pomezeu, Sitani, Spinus, Cosdeni, Hidis si Lacu Sarat (care de fapt este un catun).

Localitatile CosdenLHidis si Sitani sunt atestate documentar din anul 1508.doar Lacu Sarat apare ca unitate administrativa dinstincta din anul 1956.

In marginea comunei se afla ruinele unei cetati feudale atestata documentar prima data in anul 1594 (sub numele de POPMEZO,important centru domenial ,de care apartineau 15 sate(1633)STAP!N FIIND Sigismund Kornis de Rusca,generalul principelui Transilvaniei Gheorghe Rakcoczi I.

A fost cucerita de otomani in anul 1659,fiind una dintre cele mai înfloritoare localitati din zona ,devenind resedinta de sandceag( 1660-1692).

Acestia confom legendei care circula prin zona au trecut la consolidarea cetatii obligind cetateni! din zona sa aduca piatra de Ia Cimpani pe cap,pina cind acestora li s-au facut viermi sub pielea capului.

Dupa infringerea turcilor in cetate au locuit « popii rosii »,dupa datele pe care le detinem acestia fiind calugarii franciscani,care au detinut puterea o vreme in zona.

Localitatea Sitani ,.intr-o perioada a purtat numele de TURBURESTI,dar dupa cumpararea acesteia de catre SITANY BELA a luat numele de SITANI dupa numele acestuia.In zona mai sunt bisericile de lemn din satele Cimpani de Pomezeu si Valani de Pomezeu,atestate documentasi- odata cu localitatile.

Comuna Pomezeu este asezata in partea de sud-est a judetului Bihor jn prelungirea estica a Depresiunii Floloduluija o distanta de 23 km fata de municipiul Beius si n75 km de municipiul Oradea ,urmind drumul european E 79,iar din Rabagani DJ 764 K.

Suntem vecini la N,N-V cu comuna Dobresti,la E comunele Rosia si Cabestija S-E comuna Remetea si la V,S-V comuna Rabagani si vest comuna Simbata. Teritoriul administrativ are o suprafata de 5510 ha,dezvoltindu-se pe lunca piriului VIDA si pe versantii limitrofi.Este înconjurata de dealuri întocmai cu o cetate avind doua porti spre Rabagani si Dobresti.

Din puinct de vedere climatic comuna face parte din climatul temperat continental cu veri relativ calduroase si ierni blinde .

Vegetatia -productia plantelor este bunajar vegetatia este etajata,fiind compusa in general din paduri de foioase si poieni întinse.

Populatia comunei este ,conform ultimului recensamint de 3373 locuitori.,in descrestere fata de 1992 -3830 locuitori,principala activitate constituind-o agricultura .foarte putini fiind angajati la întreprinderi din Beius si Oradea sau Dobresti.

In comuna exista o primarie,un post Politie rurala,un dispensar ,3 scoli generale de 8 ani.6 scoli generale de 4 ani,6 biserici ortodoxe ,3 penticostale si una baptista,7 camine culturale,4 gradinite,7 camine culturale,o biblioteca comunala.

Ocupatia locuitorilor preponderenta este agricultura in special cultura cerealelor si cresterea animalelor,fiind una din comunele fruntase din Bihor in ceia ce priveste cresterea porcilor,vitelor si ca nr de tractoare pe cap gospodarii 1 Ia 4 gospodarii.

In comuna s-ar preta turismul agromontan constind in turism de agrement :Lacu -Sarat- drumetii ,turism pentru cunoasterea patrimoniului natural-cuiburi de ghimpe (Ruscus aculeatus) la Cimpani,stejar secular si izvor cu apa mezotermaIa,Pestera Muhuchii -Lacu -Sarat ,turism pentru cunoasterea valorilor de patrimoniu-Ruinele Cetatii Kornis,Satele Cimpani si Valani-biserici de lemn,Pomezeu,Cimpani,Sitani-locuinte satesti,satele Pomezeu si Sitani-mori de apa.

Far` sa fi gresit nimic

eroilor cazuti in teatrele de razboi

fara sa fi gresit nimic
s-ajungi sa fii osandit
nu din vina Domnului
ce din vrajba omului.

doamne ruga mea s-o duci
la cap sa le-o asezi cruci
celor care or sfarsit
sub pamantul nesfintit.

care- si dorm somnul de veac
fara mir si fara steag
neputand spre cer sa mearga
plang in firele de iarba

doamne lasa sfantul mir
ca sa curga cate-un fir
pentru cei indurerati
fara crucea ta -ngropati.

fir de floare Tu trimite
pe- oseminte risipite
c- au plecat pe calea lunga
fara ochi care sa-i planga.

poezie pentru copii

http://poezii-pentru-copii.ablog.ro/

Toamna

vara unde ai plecat
si cu tine ai luat
si le-ai dus in lumea larga
frunze si flori laolalta.

ne-ai lasat toamna pe cap
ce nucii a scuturat
a golit merii si prunii
doar paianjeni mai tes funii.

dus e sirul de cocori
pe cer ai lasat doar nori
bar ,bar, bar ce frig se face
pun pe mine trei cojoace.

ai plecat ca si nebuna
si de-atunci ploua intruna
in pomii goi pe crengute
plang intruna vrabiute.

de-acum sa inchidem usa
si sa ma joc cu papusa
pana-n dalba primavara
cand o sa pot fugi pe-afara.

Carte virtuala de poezie, editia septembrie

CARTE VIRTUAL? EDI?IA SEPTEMBRIE 2010

http://www.slideboom.com/presentations/214945

Nicolae Calinescu

LA AIUD

de Nicolae C?linescu

La Aiud, acolo unde

Nici o ?oapt? nu p?trunde,

Nici un cântec nu tresalt?,

In t?cerea nop?ii-nalt?,

Curcubeiele pe zid

Evantaiul nu-si deschid.

Se r?sfa?? in cenu??

Fa?a mortii juc?u??,

?i t?cerea-i de?irat?

Când scrâ?ne?te câteodat?

Lac?tul, z?vorul, fierul

Sau când strig? temnicierul.

Printre drugi ?i bare dese

Numai gândul dac? iese,

Pelerin in lumea larg?,

Urma vie?ii s? culeag?,

Umezesc privirile

Toate amintirile.

O, MAM?!

de Nicolae C?linescu

?i tu

Ai fost cu mine in temnit?.

Când m? înjurau gardienii

Îti auzeam plânsul.

Loviturile lor îti frigeau carnea

Foamea mea ti-a sfâ?iat m?runtaiele,

Lanturile mele ti-au ros glezna

?i aveai r?ni de c?tu?e la mâini.

Lacrimile tale,

C?deau in fiecare sear?

In blidul meu cu arpaca?

?i in fiertura cu varz?

De la amiaz?.

În noptile cu insomnii

Îmi închideai pleoapele

Îmi picurai pe buzele arse

Stropi de ap? vie

?i m? înveleai cu broboada ta veche.

Acolo in lumea umbrelor

Te ascunzi sfioas?, mâhnit?, t?cut?

În lini?tea de la începutul lumii.

Lacrimile

Le ?tergi pe furi?

S? nu te vad?

Îngerii Domnului.

SINUCIDEREA INTERZIS?

de Nicolae C?linescu

Eli, Eli, lemma sabacthani!

Tuturor celor care au trecut prin infernul de la Pite?ti ?i mai ales lui, Pop Cornel, care pentru mine a r?mas o figur? luminoas? de mucenic.

Închinare!

A?teptam zadarnic

un gest salvator:

un pluton de executie,

o camer? de gazare,

un c?l?u cu barda.

Cerul nu se îndura.

Cândva, undeva, de mult

Se întâmplau minuni.

Acum a r?mas ve?nica

atotputernica:

tortura,

tortura,

tortura!

Ehei!

?tiin?a a f?cut progrese uria?e.

Prive?te cu dispret

spre Katyn

spre Auschwitz

spre Dresda ?i Hiro?ima

E noapte.

In jurul pu?c?riei

galopeaz?

cavalerii apocalipsului.

Trece un tren spre Curtea de Arge?.

La Trivale latr? un câine.

Pe priciul cu rogojini

cu miros de puroi, de sânge, de fecale

ne prefacem c? dormim

cu mâinile deasupra p?turii.

Sinuciderea interzis?!

Plumbul topit al t?cerii

circul? in fiecare fibr?.

Dincolo de marginile lumii,

unde îngerii au aripi frânte

se îmbr?ti?eaz? ?i plâng far? lacrimi,

împietre?te timpul.

ULTIMA C?L?TORIE PRIN CO?MARUL AMINTIRII

de Nicolae C?linescu

În camera muribunzilor din Aiud

temnicerii bat cu ciocanul de lemn in gratii

?i ordon?

s? fie scoase cadavrele afar?.

Azi a sc?pat de osând?

un b?trân dasc?l nationalist,

un tân?r poet,

care n-a publicat nici un vers

si ciobanul print

legionarul Vlahiei.

Scrâ?nesc balamalele ruginite,

pocnesc z?voarele, lac?tul geme.

S-a închis u?a la cavoul cu stafii.

In noaptea pustie,

strig?tul bufni?ei

a r?mas

singura strigare vie.

Ion Av?danei zace pe spate,

trupul ros de boal? nu-l mai doare.

Se simte u?or

ca un fulg, ca o n?luc?.

Ochii mistuiti de febr? contempl?

jocul mincinos al umbrelor de pe tavan.

Camera muribunzilor se dizolv? in netimp.

Ion Av?danei

porne?te in o lung? c?l?torie

pe c?r?rile stranii ale vietii

prin co?marul amintirii.

Oare,

nu ti-a furat mintea

o vr?jitoare z?lud?,

Ioane?

A fost odat? ca niciodat?

dealuri verzi,

o cas? cu livad? de meri,

cerul albastru al copil?riei,

pârâul cânt?tor din Bucovina,

tata, st?pân ?i rob pe ogoare,

mama, cumintenia p?mântului,

risipit? in neodihn? ?i lacrimi.

Apoi, balada Fratilor de Cruce,

pe potecile t?inuite ale dorului de tar?

in umbra troitei cu focuri in codru.

Voinicul cu ?apte vieti

s-a luat la trânt? cu zmeii,

cu vârcolacii, cu iazmele vremii.

O, tu, tinerete, zbor neînfricat!

La fiecare prag, la fiecare vam?

jandarmi cu baioneta la arm?.

Beciuri umede, celule, tribunale,

lanturi, c?tu?e, z?voare, gratii, sentinele

sârme ghimpate,

pân? la soare, pân? la stele.

Trec in goan? turbat?

anchetele,

curtea martial?,

stârvul temnitei

batalioanele mortii,

criv?tul stepei,

?i morti ?i morti far? num?r.

Pe refuzatii nuntii eterne

Ii invit? iar??i

bârlogul Securit?tii,

camera de tortur?,

brain-washingul,

roabele cu jug,

minele de plumb,

aiuduri, gherle,

cu?ti de beton.

In camera muribunzilor

lumina face explozie.

În jur se adun?

toti ce au fost,

toti cei care nu mai sunt.

Din perete se desprinde

o b?trân? cu maram?, catrint? ?i zâmbet amar.

Doi ochi mari, blânzi, adânci

ca o noapte nem?rginit?

îi învelesc, îi desmiard? fruntea.

S?rut mâna, mam?, s?rut mâna.

De când te a?tept!

Nu credeam s? vii!

De acum vom fi împreun?,

mereu împreun?…

Ion Av?danei, moare fericit.

REQUIEM PENTRU CONDAMNATII LA MOARTE

de Nicolae C?linescu

În Valea Piersicilor

Lâng? fortul num?rul 13 Jilava,

În fiecare sear?,

Cânt? o privighetoare

Un requiem pentru condamnatii la moarte.

Ascultati bine,

In cantecul ei rasuna

Pentrucei care stiu sa asculte

Salvele plutonului de execu?ie.

Îngenunchiati, prieteni,

Priveghetoarea cânt?

Un requiem pentru condamnatii la moarte.

UNDE SUNTETI, DRAGI PRIETENI?

de Nicolae C?linescu

Unde sunte?i, dragi prieteni?

Prin ce pulbere stelar?

Risipi?i in nopti adânci

In morminte far? cruci?

Plânsul t?rii r?stignite

Arde-n inimi ca o par?,

De sub volbur? de neguri

Chipuri scumpe ne-nconjoar?.

Trec prin gratii ?i z?brele,

Vin prin sârmele ghimpate,

Nu-i v?d str?ji nici sentinele

Când sosesc in miez de noapte.

În a florilor potire

Se adun? doruri grele,

Pe morminte ne?tiute

L?crimeaz? mii de stele.

Sus pe culmile albastre

In lumina f?r? pat?

Rugul viu al jertfei voastre

Nu se stinge niciodat?.

NICOLAE C?LINESCU

S-a n?scut la 18 Ianuarie 1924 in comuna Pleni?a, jud. Dolj.

La 11 ani destinul i-a îndreptat pa?ii spre Liceul Militar D. A. Sturza din Craiova. Erau anii 1934-1936.

Î?i leag? viata de modelele fundamentale ale spiritualit??ii Mi?c?rii Legionare. Modestia, corectitudinea, m?retia

sufleteasc?, credin?a in Dumnezeu ?i destinul neamului sunt pentru el valorile supreme ce vor fi greu de ap?rat.

Este mutat disciplinar la Liceul Militar – Timi?oara din cauza sincerit??ii credintei sale. In Octombrie 1941 (avea aproape 17 ani) este condamnat la 14 ani munc? silnic?, 5 ani temni?? grea si degradare civic? pentru toat? viata pentru crima de constituire de asociatiuni clandestine.

Dup? doi ani de detentie este trimis spre reabilitare pe frontul de r?s?rit. Cade prizonier in Crimeea. Din lag?rul de la Tiraspol evadeaz?, evitând astfel trimiterea in Siberia. Vine pe jos pân? la Craiova, unde se înroleaz? din nou in regimentul 26 Rovine. Începe ofensiva spre vest. Este r?nit grav in Muntii Tatra . Supravietuie?te in ciuda st?rii critice.

În 21 Decembrie 1948 este arestat ?i condamnat la 3 ani ?i 6 luni închisoare corectional? pentru uneltire contra ordinii sociale. I se reactiveaz? ?i pedeapsa anterioar?. Trece prin închisorile Craiova, Pite?ti, Aiud, Constanta, Canal… prin cine stie câte case conspirative ?i sedii ale securit?tii.

Este eliberat la 9 Mai1964 de la Periprava.

Termin? filologia ?i î?i întemeiaz? o familie.

Decembrie 1989 îl g?se?te scriind, potentialul lui intelectual si spiritual aducând la iveala lumii adev?ruri ascunse cu grij? ?i mutilate de ideologii regimului.

La 10 august 1992, c?utând s? reconstituie adev?rurile rezistentei din Muntii F?g?ra?, alunec? într-o pr?pastie pierzându-si viata.

În 1994 apare, post mortem, volumul ” Preambul pentru camera de tortur?”.

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:J4OX1Jdpqu0J:pages.prodigy.net/nnita/dininchisori.html+Columba,+poezii+din+inchisori&cd=2&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

Poezia din inchisori

RUG?

de Dumitru Bacu

De ce n-adormi copil? cu gene de t?ciune?

Aripi târzii de noapte n-au pus înc? pecete

pe ochii t?i de mure? Cu mâini de rug?ciune

implori icoana stears? a Maicii, din perete .

?i buzele t?iate-n amurg de Mai ?optesc

pentru a câta oara o rug? ne-ascultat??

Curg ?iruri lungi de lacrimi pe chipu-ti îngeresc

?i Maica din perete te-ascult?-ngândurat?.

“Adu-l acas? Maic?, pe tata dus departe,

Eu m-am n?scut in ziua in care a fost luat.

El nu ne-a scris vreodat? de unde e, o carte,

nici in album nu-i chipu-i. Doar mama l-a pictat

din vorbe calde, blânde-mpletite cu m?rgele

ce-i picur? prin gene atunci când o implor

s?-mi spun? unde-i tata ?i câte zile grele

vor trece pân?-n clipa când s-o ivi-n pridvor?”

?i ruga-ti se-mplete?te prin slava de t?ciune

cu alte rugi ?optite, de alte buze dulci.

De ce n-adormi copil? cu gene de c?rbune?

T?ticul din celul? te roag?, s? te culci.

sursa:

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:J4OX1Jdpqu0J:pages. prodigy .net/nnita/dininchisori.html+Columba,+poezii+din+ inchisori &cd=2&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

Femeia

Cuprinde-m?.Duioas?, spre mine te revars?,
Doi ochi deasupr?-mi vreau s?-mi stea f?clie
Cu buzele pe trup azi scrie-mi poezie
Ca luna s? tânjeasc? în noapte pe fereastr?.

Ce stie ea-ntr-a cerului r?coare ?
Nimic a ghe?ii inimi nu-i tope?te,
St? doar acolo, trist? ?i pânde?te
Cum dragostea ne umple de sudoare.

Prive?te cum tresare când trupul meu zvâcne?te,
Când tu slobozi în mine a inimii dogoare -
Atât de fragezi sânii, parc?-mi zâmbesc în floare

?i clipa-n lacrimi fuge când vede c? sfâr?e?te.
Nebunii doar alearg? s? î?i sporeasc? averea
Când unic giuvaer, în via??, e femeia !

« Prev - Next »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X