Articol publicat in: Cultura, Divertisment


Liderul si nepotul

Dup? „Boul ?i vi?elul” de I.L. Caragiale

Un bou din comun? (mult? vreme taur
În folosul ob?tii), de coarne-ajutat
?i de vaci iubite-n epoca-i de aur,
A ajuns un mare ?ef de sindicat.

Mare lucru -n lume e ?efia, nene!
Î?i aduce multe: influen??, bani,
Dreptul trând?virii, rumegând alene,
Stima ?i respectul marilor ??rani.

Bine… ?i invidii, ca-ntre animale,
Dup? apari?ii la televizor,
Dup? interviuri date la jurnale:
C? de ce nu vine ziua pe ogor,

C-a uitat ce-i jugul, c?-?i ignor? fra?ii,
C? de cei din turm? s-a îndep?rtat,
C? de când e lider , ?ia, genera?ii
De vi?ei ?i vite au sacrificat.

„Dac? nu ne taie, vom muri de boal?,
Tot import? lapte, chiar pentru sugari ,
E-n pericol clasa noastr? social?,
Îns??i fibra noastr? de cornute mari!”.

Cum st?tea-ntre vite, un orfan de tat?
?i crescut de unchiul, un frumos vi?el,
Stânjenit de bârfe, le mugi deodat?:
„Las’ c? merge unchiul ?i le-arat? el!”

Nu st?tu pe gânduri, o lu? la goan?,
Pân’ la la unchiul-lider nu se mai opri
?i naiv ?i sincer , f?r? de prihan?,
Tot ce se bârfe?te el îi povesti.

„Nu e?ti tu, acolo, simplu bou de paie,
Ba, eu cred c? tu e?ti boul între boi,
Le ar??i tu mâine celor ce ne taie,
Ce ne ?in de-atâta vreme în nevoi!”.

„Afl? de la mine, dragul meu, nepoate:
Enervat o dat?, eu le-am ar?tat,
Dar au râs cu to?ii de-au c?zut pe spate,
C? uitasem, dracu’, c? eram castrat!”.