Spre casa ta cu flori asterni poteca
E glasul tau un tril de ciocarlie
Aduni in el atata bucurie,
Eu, pelerin, spre-aceasta noua Mecca .

In aer risipesti numai iubire,
Si florile-ti raspund inmiresmate
E trupul tau un leagan de pacate
Ce nu cunoaste insa risipire.

Tot ce-i al tau e doar al meu,
Ascunsa mi te tin de ochii lumii
Tu, mie, harazita de bunul Dumnezeu

Femeie , simfonie a minunii.
Imi port crucea de Domnul insusi data,
Prin tine sa-nmultesc o dragoste curata.