Henri Brunel in cartea sa “Haiku – īn?elepciune sau nebunie” grupeaz? haiku-urile īn trei categorii: u?oare, dificile ?i foarte dificile. Fiecare haiku poate fi u?or sau dificil , īn func?ie de persoana care īi vine īn “īntīmpinare”.

Furtuna de mai –

doar apele oglinzii

au linistea lor

de Ion Marinescu Puiu , pentru mine, este un haiku dificil. Nu īnseamn?  mult īn pu?in, ci destul de mult īn pu?in J

Creat din dou? planuri, ca orice haiku care se respect?, prin kigo ?i prin celelalte elemente constitutive,  prin cuvinte pu?ine ?i simple, reu?e?te s? transmit? extraordinar de mult.

Furtuna de mai ?i toate elementele ce o compun, fulger, tunet ?i tr?snet, simbolizeaz? in toate culturile pedeapsa celest?. Acest fenomen exprim? furie, mīnie ?i enervare. Porne?te brusc, se desf??oar? dramatic ?i se termina destul de repede l?sīnd stric?ciuni.

Dar are ?i o dimensiune de purificare , de “sp?larea” omului de p?cate ?i repornirea de pe baze s?n?toase.

Partea a doua a poemului este īnc?rcat? de semnifica?ii multiple. Dac? īn natur? oglinda apelor, a lacurilor este tulburat? de furtun?, īn interiorul casei apele oglinzii au lini?tea lor.

Poemul este strabatut de yugen cap-coada, sugerīnd o atmosfer? de mister, ambiguitate, o anumit? stare care nu poate fi exprimat? prin cuvinte.

Poetul ar fi putut s? spun? ?i astfel: “doar apele oglinzii sunt lini?tite” dar prin  expresia  aleas?  adīnce?te misterul, taina, simbolul cuvīntului “oglind?”. ?i deodat? avem senza?ia c? īn oglind? este un alt t?rīm, alte vie?i, c? ceva totu?i se īntīmpl? īn apele oglinzii, īn ciuda acelei  “lini?ti ale lor”.

Dac? plec?m de la simbolul oglinzii, poemul cap?t? valen?e noi īn semnifica?ii.

Oglinda e un ,,ochi” str?in īn care c?ut?m adev?rul despre noi, de aceea, ea apare ca simbol al virtu?ilor ?i p?catelor. Oglinda curat? e simbolul purit?tii , oglinda murdar? sau deformat? va simboliza p?catul, minciuna, caricatura , autoam?girea, vanitatea.

Oglinda este ?i simbol al cunoa?terii, metafor? a literaturii ?i artei, punctul de plecare al tuturor dedubl?rilor.

Dar oglinda nu semnific? o cunoa?tere direct? (solar?, la lumina zilei), ci una reflectat?, mijlocit?, pus? sub inciden?a lunii, apei, principiului feminin ?i a nop?ii.

Oglinda d? o imagine inversat? a obiectului ?i, ca atare, este o īndep?rtare de Principiu ?i de Esent?. Multe popoare cred c? īn oglind? se reflect? nu chipul cel adev?rat al omului, ci o dublur? a sa, avānd adesea unele īnsu?iri malefice.

De aceast? credint? sunt legate numeroase tabu-uri de a nu privi īn ap? de fric? s? nu fie atras omul de umbra sa, aflat? īn lumea de dincolo.

Tot de acest complex ?in, probabil, ?i obiceiurile de a acoperi oglinzile sau a le īntoarce cu fa?a la perete īn camera unde se afl? mortul.

Īn Japonia, Kagami, oglinda, este un simbol al purit??ii absolute a sufletului, al sufletului neīntinat, al reflect?rii de sine īn propria oglind?.

Pe o oglind? chinezeasc? dintr-un muzeu de la Hanoi se poate citi: Precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede ?i str?lucitor ?i oglinde?te ceea ce se afl? īn inima ta.

Ildiko Juverdeanu