Slujnica cu ziua -
īn stogul de fān
regina nop?ii

Poemul reu?e?te s? mixeze, īntr-un mod foarte destins, imagini, sensuri ?i sugestii. Este aici acea revan?? a basmului care face din orice slujnic? o poten?ial? candidat? la a?ternutul regal. Este, de asemenea, o democratizare a desf?t?rii ?i a bucuriei care se revars?, īmpletit? cu oarecare picanterie, peste barierele sociale. Pe de alt? parte , firescul potrivirii vegetale a reginei nop?ii cu stogul de fān inund? sensul secund al poemului – prerogativele regale ale unei nop?i de dragoste sīnt extinse dincolo de opreli?tile pudorii conven?ionale. Nu este īns? ascuns nici faptul c? str?lucirea acelei nop?i – poate unica a unei flori cosite – este una interioar?, īntunecat?, imposibil de exhibat.

sfār?itul verii –
p?tura de la picnic
uitat?-n ploaie

Mi se pare foarte sugestiv? scena anterioar? celei evocate care poate fi u?or presupus?: retragerea precipitat? a celor prin?i de ploaia intempestiv? (de data asta una vestind toamna), fiecare īncercīnd s? salveze o parte din recuzita picnicului. Dac? focaliz?m acum pe scena final? (post factum), sfār?itul verii este mai vibrant ilustrat de o relicv? a prodigiosului sezonului pierdut? īn circumstan?ele vitrege ale anotimpului ploios. P?tura-n sine, nu este doar uitat?, ci ?i dec?zut? din rosturile ei utilitare. La ce bun o p?tur?-n ploaia toamnei? Poate doar pentru a stīrni regrete ?i nostalgii.

Cer?etorul mort -
azi coada la poman?
este mai scurt?

Un senryu f?r? cusur. Evident c? dup? cer?etor n-are cine face poman?. Iar lipsa lui nu poate fi remarcat? decīt prin scurtarea cozii la pomenile curente.

Casa natal? -
īn gr?dina cu flori
numai piticii

Cīt ar fi ei de kitscho?i, piticii devin dintr-o dat? semnele uria?e ale unei lumi pierite. Bunicii, p?rin?ii cu toate obiceiurile lor, bune sau rele, care īmpleteau acel univers familiar, nu mai sīnt. Curios, parc?-n fiin?a m?runt? ?i taciturn? a piticilor s-a retras tot ce era viu ?i acum pare de piatr? (sau, ?i mai r?u, de ghips ). C-un zīmbet placid ?i parc? mustr?tor.

Noapte torid? -
cartografiind luna
paingul din geam

Iat? o presta?ie pardoxal? cu care p?ianjenul nu mai ?tiu s? fi fost gratulat pīn? acum. Ceea ce merit? s? fie relevat este faptul c?, tocmai īn asemenea circumstan?e cīnd oamenii nu pot s?-nchid? ochii īn z?pu?eala nop?ii, paingul ?ese, imperturbatil ?i mig?los, re?eaua de coordonate care prinde īn plasa ei rotundul lunii.

Miroase a fum -
aproape a?ipite
vacile la muls

Un poem de atmosfer? surprins? printr-o fin? observa?ie. Trei elemente se īmpletesc pentru a da contur serii: fumul (focului la care se preg?te?te cina ?i va fierbe laptele), mulsul, osteneala īmp?cat? a sfīr?itului de zi. Vacile aproape a?ipite ar merita un comentariu aparte ca un kigo de var? minunat care nu putea fi consfin?it decīt printr-un astfel de haiku.

Corneliu Traian Atanasiu