Articol publicat in: Cultura, Personal


Suna clopoteii suna,
In noapte sub clar de luna,
Pe pasune precum mieii
Caii-si suna clopoteii.

Mos Arghir sta de din vale
Ca sa-i pasca pe racoare,
Jos izvoare si sus stele,
Printre ramuri, pasarele.

Noi , pe langa mos Arghir,
Ii dam o tigara bir
Sa ne insire povesti
Despre vremi imparatesti.

Roata stam toti langa foc
Pe jar e porumb la copt.
Inchid ochii si ascult
Povestile de demult.

Uite-un dinte mai natang
A ramas intr-un porumb.
Il arunc spre cer inaltul
Sa imi dea Dumnezeu altul.

Si-adormim apoi cumintii
Negrii-n gura si pe dinti.
Ghemuti sau intr-o dunga
Pe cojoc cu lana lunga.

El mai rascoleste-n foc,
I-a dat Dumnezeu noroc,
Cinci iepe si patru cai
Si opt nepotei balai.

Lacrimi azi pe-obraji se-nsir,
Nu mai este mos Arghir !
Au ramas povestile ,
Sa umple ferestile.

Nu mai sunt cai la pascut,
Nu-i mai lumea de demult.
Nici copiii nu mai sunt
Doar batrani, cu par carunt…

Mos Arghir in ceruri esti
Cu traistuta cu povesti?
Nu-s nici cai cu clopotei.
Nici coconii mititiei.

Doar in farama de gand
Te cobor din cand in cand,
Sa te-ntreb, prin bolti ceresti,
De noi iti mai amintesti?

Despre sburatori si iele,
Despre vremurile grele,
Despre anii de razboi
Si despre ce-a fost apoi.

Din cer asteptam cu dor
Glasul tau mangaietor,
Cu snoave fara pereche,
Sipot lin langa ureche

Stam in vechile odai,
Plang doar dorurile-n noi.
Pana-n zori de la ferestre
O stea nu se dezlipeste.