Articol publicat in: Cultura


Eu … doar un cântec.
Din dragoste
pasarile în mine si-au facut cuiburi
hai pasari zburati,
zburati le spun si ele se înalta spre cer
particele din mine zboara o data cu ele
noi suntem cântecul îmi spun norii
noi suntem cântecul îmi spun
aripile jucause ale vânturilor
noi suntem cântecul îmi repeta vulturii
deschizându-si larg aripile.
Nu stiu ce sa le raspund !
Frunzele fosnesc nascând o altfel de muzica.
Verde!
Apele se valuresc, cântând albastru!
Macii, albastrelele, papadiile le aud solfegiind.
Pasari mici, pasari mari exerseaza.
Eu sunt cântecul le spun,
eu sunt cântecul,
voi sunteti doar niste bieti truditori
pe mosia sufletului meu.
Ma înalt si cobor
ma simt când om când pasare,
dar… oriunde as fi eu sunt un cântec.
În aceasta imensitate altcineva guverneaza
eu doar ascult si ma prefac
când într-un pian, când într-o vioara
când într-un nai.
Ma prefac în toate si nu ma mir
si nici nu pun prea multe întrebari
desi o întrebare îmi sta agatata
de coltul buzelor.
Esti ceea ce Eu vreau sa fii îmi
raspunde Domnul
si eu nu ma mir dintotdeauna am stiut
ca exista altcineva deasupra mea
care hotaraste, de aceea n-am uitat
niciodata sa ma rog.
Lasa-ma Doamne sa fiu cântec,
lasa -ma Doamne sa fiu cantec
placut urechilor Tale,
lasa-ma Doamne sa fiu ca si Tine.
Cântec nemuritor.
De dragoste!