Articol publicat in: Cultura


Eu … doar un cāntec.
Din dragoste
pasarile īn mine si-au facut cuiburi
hai pasari zburati,
zburati le spun si ele se īnalta spre cer
particele din mine zboara o data cu ele
noi suntem cāntecul īmi spun norii
noi suntem cāntecul īmi spun
aripile jucause ale vānturilor
noi suntem cāntecul īmi repeta vulturii
deschizāndu-si larg aripile.
Nu stiu ce sa le raspund !
Frunzele fosnesc nascānd o altfel de muzica.
Verde!
Apele se valuresc, cāntānd albastru!
Macii, albastrelele, papadiile le aud solfegiind.
Pasari mici, pasari mari exerseaza.
Eu sunt cāntecul le spun,
eu sunt cāntecul,
voi sunteti doar niste bieti truditori
pe mosia sufletului meu.
Ma īnalt si cobor
ma simt cānd om cānd pasare,
dar… oriunde as fi eu sunt un cāntec.
Īn aceasta imensitate altcineva guverneaza
eu doar ascult si ma prefac
cānd īntr-un pian, cānd īntr-o vioara
cānd īntr-un nai.
Ma prefac īn toate si nu ma mir
si nici nu pun prea multe īntrebari
desi o īntrebare īmi sta agatata
de coltul buzelor.
Esti ceea ce Eu vreau sa fii īmi
raspunde Domnul
si eu nu ma mir dintotdeauna am stiut
ca exista altcineva deasupra mea
care hotaraste, de aceea n-am uitat
niciodata sa ma rog.
Lasa-ma Doamne sa fiu cāntec,
lasa -ma Doamne sa fiu cantec
placut urechilor Tale,
lasa-ma Doamne sa fiu ca si Tine.
Cāntec nemuritor.
De dragoste!