cora locuieste la etajul noua.
O aud in fiecare dimineata cum coboara scarile
pas ,pas,pas, parca ar fi o pisica
sau uneori sarind ca si un fluture
atras de nemarginire
iese in strada si se pierde in multime.
In urma ei ramane parfumul.
in fiecare seara se intoarce de la munca
putin obosita.
alaturi de ea un barbat
mereu altul
Neaparat cu cheile fluturand, cu pasul greu ,

burta lasata peste curea ,
trasnspiratia curgandu-i precum apa dintr-o teava sparta
urca scarile gafaind
sprinten ca un magar
iti vine sa-i pui la fiecare treapta cate un lighean
precum la stresinile sparte
sa nu se imprastie si sa curga.
Cora e studenta
studiaza de cativa ani anatomia
e o fata subtire ca si un fir de ata
cu zambetul atarnat in coltul buzelor
ca un tablou de Dali
obositor studiul asta
uneoir o vad in cate un local
la o cafea si o tigara
apoi pleaca grabita
in lumea ei
in lumea barbatilor anonimi
foarte rar se-ntoarce singura
atunci ne asezam pe treptele blocului
aprindem o tigara si povestim
lucruri intotdeauna vesele

cea mai mare dorinta a ei

este sa ajunga pe luna

Cora nu e trista
tristi sunt doar ochii ei
de fiecare data cand se despart de mine
singurul barbat care nu a urcat niciodata la etajul 9
din teama de inaltime.
Cora e doar una dintre femeile
care nu sufera din cauza crizei dimpotriva
dracu stie cum grasii in vremurile grele
se inmultesc precum ciupercile.