Convoi mortuar -
floarea de nu-m?-uita
c?lcat?-n picioare

Valeria Tama?

Cei pleca?i dintre noi sunt, īn dese rānduri, mult prea repede da?i uit?rii. Īn poemul Valeriei Tama?, aceast? stare de fapt īncepe s? se contureze  chiar īnainte de a depune  sicriul defunctului īn locul de « ve?nic? odihn? ». Poate c? a fost o personalitate important?, astfel īncāt mult? lume a ?inut s?-l conduc? pe ultimul drum sau moartea  respectivului a fost una fulger?toare, stārnind, astfel, un mare interes din partea comunit??ii. Dar, cum se īntāmpl? de multe ori īn situa?ii similare, care reclam? participarea unui num?r mare de persoane (a se vedea ceremoniile religioase din spa?iul autohton, prilejuite de diferite sfin?iri, īnsc?un?ri sau hramuri), «credincio?ii«  se īmbulzesc, se īmbrāncesc, ī?i īmpart vorbe grele, l?sānd la o parte elementarele norme de bun-sim?, doar-doar vor ajunge mai repede īn fa?a icoanei f?c?toare de minuni sau ī?i vor umple primii sticla cu aghiasm?. Se uit? foarte repede scopul pentru care s-au adunat acolo, astfel īncāt, oberva?ia autoarei – floarea de nu-m?-uita / c?lcat?-n picioare – este cāt se poate de veridic?. Din p?cate.

Stea c?z?toare -
bolnavul ī?i prive?te
linia vie?ii

Cezar F. Ciobīc?

Asocierea c?derii unui meteor cu dispari?ia din plan fizic a unei persoane este o credin?? prezent? īn mentalul colectiv. Privit? de la fereastra unui salon de spital sau chiar a od?ii, steaua c?z?toare d? fiori suferindului, care, pentru a se convinge c? nu are nicio leg?tur? cu propriul s?u destin, deschide īnfrigurat palma, ?i ī?i prive?te linia vie?ii. La ce concluzie a ajuns nu vom afla, īns?, niciodat?. Putem, doar, spera c? īntre c?derea meteoritului ?i plecarea din aceast? lume a bolnavului nu exist? nicio coresponden??.

Cornel C. Costea , 31 august 2011