Bunicile nu sunt
niste vrajitoare hapsane
ce sunt zane batrane
care viata-ntreaga
au invatat
nazbatiile nepoteilor
cum sa le dreaga.

Bunicile iaca asa
cum in toamna de placere
merii se umplu de mere
nucii de nuci
picioarele cu papuci
au adunat in ele
in ani multi de-i socoti
o gramada de bunatati .

Au dulceata nu doar in glas
ce si in camara
mainile lor gatesc
pana cand burtica
incepe sa doara
deoarece ne servesc
mancari felurite
delicios gatite.

Bunicile eu cred ca sunt asa
niste printese care se joaca
si ca timpul mai iute
sa treaca se prefac
c-au imbatranit
ca sa se mai odihneasca
un pic.

Altfel toata ziua deretica
si de un fir de praf se impiedica
stiu sa ne puna la indemana
hainutele noastre
facute luna
spalate, curate ,apretate
stau pe umerase
gata sa fie purtate.

Nu se sperie de pete
de praful pe ghete
ele stiu asa cred eu
un descantec
pe care incet, incet
in gand il ingana
de se face in jur
fara sa vezi totul luna.

Bunica mea daca o privesc
imi pare asa
ca ar fi coborata din cer,
o stea.
Sau poate cum stie sa mangaie
luand tot ce doare
s-ar putea sa fie o
zana buna oarecare
care tinandu-se de sotii
la o adica
sa se prefaca
iute-n bunica.

Altfel cum s-ar putea
ca atunci cand ne privesc
cand rad sau glumesc
intineresc.
Si cu cat crestem ele
se fac tot mai mici
unde se duc, ghici ?
Eu cred ca
nu-i un mister,
le cresc aripi
se prefac in fluturi
si zboara la cer.