noiembrie 2011

Printre fulgii cei zglobii

Printre fulgii cei zglobii
Singuratic , jos in vale ,
Chiar aproape de carare
Facut chiar ieri de copii
Sta ,in strai de catifea
Foarte trist, omul de nea.
Ninge fara incetare,
Numai vrabii ii mai tin
De urat, ca-ntre vecini,
Insa fulguind de sus
Se grabesc inspre culcus .
De la scoala ies degraba
Pruncii la ceasul amiezii
Topaind veseli ca iezii
Iute-si cauta de treaba.
Cu totii, mai mici , mai mari,
Devin mesteri faurari.
Locul capata deodata
O priveliste ciudata.
Vezi aici, in nici o ora,
Oameni veseli,prinsi in hora,
Ca au construit in graba
Zeci de oameni de zapada .
Mai facura plini de zel
Si-un dulau mai maricel,
Negru fiind in cerul gurii
Se ascund in cer vulturii.
Gata scoala, gata jocul
O pornesc veseli spre case
Copii harnici, firi voioase
Rade-n hohot pan si cerul.

Bradul de Craciun

Pe beteala aurie,

Bradu-o cere de sotie.

Globurile colorate

De-acadelele tarcate

S-au indragostit pe loc

Hotarandu-si nunta-n bloc.

Sus vreo sase luminite

Luand chipuri de fetite

Cochetau, chiar languros,

Cu-n maur de abanos .

Un Grivei de ciocolata

Latra des la lumea toata

Fiindca mica lui stapana

Nu-l hranise de o luna.

Vreo trei ursi si trei vulpite

Vorbeau numai de codite

Si pareau ca sa le pese

De o nu stiu ce poveste

Unde un urs lua flit

Lasandu-se pacalit.

Trei barbie treceau in fite

In masini cu luminite.

O papusa in dantele

Cu parul blond , tot inele,

Intorcea ochii pe dos

In fata lui Fat-frumos.

Care sc ! n-o baga-n seama

Atras fiind de-o Cosanzeana

Frumoasa fara pereche

Ce-avea doi nuferi in plete.

Doua mierle mititele

Se-ntreceau in cantecele

Si-un greier am auzit

Dar un sturz trecu grabit

Si-apoi brusc a amutit.

 

Dimineata ce-am vazut?

Bradul meu era tacut,

De la atata galceava

Prindeau frunzele sa-i cada.

Beteala nu-l mai iubi,

Si iute il parasi

Ajungand , c-asa-i la noi

Drept la ghena de gunoi.

Brusc o stea mai mititica

Se dadu indragostita

Bradul sa scape de ger

Se urca la ea in cer.

Citeste mai mult: Bradul de Craciun

Domnul cariu

Domnul cariu are-o casa
Cu turnulet si terasa,
Camere, peste o mie
Numarul nici nu le stie
Ca deloc nu se opreste
Cum a terminat zideste
Alta si-alta camaruta
Si din vila sa micuta
Nu ma mira-acum de fel
Ca iesi chiar un castel.
Cu portite ferecate
Si ferestre-alambicate,
Cu balcoane si cu usi
Si dulap pentru papusi .
Copilasii dumnealui
Rasfatati sunt cum sa spui ,
Nu va zic acum chiar tot
Dar au si sala de sport.
Teatru au si cinema
De va-ntreaba cineva
Profesor au chiar de scrima
Si unul de pantomima
Deloc nu m-ar dranja
Ca s-a-mbogatit asa ,
Dar zilnic tot roade-ntruna
Nu il sperie nici bruma
Si nici iarna cea geroasa
Muncind tot la mine-n casa.

Esti ecologist?Dovedeste!

Intra in Campionatul Plantarii din Tara lui Andrei! Campionatul Plantarii continua, la Marsani, pe 19 noiembrie Salut, cetatean al Tarii lui Andrei! Deja stii ca actiunile tale de pe www.taraluiandrei.ro se transforma in copaci virtuali. Acum a venit timpul sa ii transformam intr-unii reali. Toamna aceasta ii plantam la Marsani. Acolo vom planta salcami pe o suprafata de 7,5 ha intr-o zona afectata permanent de furtuni de nisip si cunoscuta ca triunghiul nisipurilor. In ultima suta de ani defrisarea treptata a zonelor impadurite a facut din acest loc unul in care localnicii nu mai puteau planta nimic si in care degradarea solului este iminenta. Pe 19 noiembrie, ne impartim in doua echipe, cea Galbena si cea Albastra, si concuram pentru titlul de Campioni ai Plantarii din Tara lui Andrei. Asa ca, hai sambata viitoare si alatura-te voluntarilor care vor colora in verde triunghiul nisipurilor. La final, incheiem ziua impreuna, in Piata Teatrului din Craiova, la un concert cu Smiley, Alexandra Ungureanu si Crush. Dar pana atunci: acceseaza aplicatia noastra de pe Facebook si indeamna cat mai multi prieteni sa intre si ei, pentru ca fiecare utilizator inseamna un nou copac plantat la Marsani. Cel mai norocos dintre voi castiga kitul de plantare pentru acasa. Ne vedem la plantare!

Tereza

Tereza

 

Tereza gaseste poarta ospiciului deschisa

Si rade rade rade rade

E iarasi libera nu mai simte camasa de forta

strangand-o pana la sufocare

Tereza umbla desculta prin zapada

Cu trupul gol

Sanii ei par doua mere coapte dincare ar musca

Zeii

Tereza umbla desculta

Cu ochii goi

Cu parul despletit

Cu trupul ei alb precumlaptele

Apoi Tereza plange

Lacrimi calde ii cad pe obraji

Si din ele ies aburi

Tereza alearga desculta prin zapada

Cu pulpele ei ademenitoare la vedere

Trece prin multime fara sa o vada

Alearga alearga alearga mereu

Sperand sa gaseasca cararea fericirii pierdute

nu oboseste o nu nu oboseste

Tereza alearga desculta prin ger

Cu toate comorile ei la vedere

Se impiedica in ganduri si cade

Frigul o inconjoara devorator

Cu dragoste

Lui Dumnezeu i se face mila

Si-i deschide usa la cer.

barbatul acesta…

barbatul acesta care se aseaza deasupra mea
si despre care ma intreb daca ma iubeste cu adevarat
mi se daruieste mie cu totul
eu dedesupt stau inca sa ma mai intreb
daca el este cu adevarat soarele meu
in timp ce el imi dovedeste pentru a cata oara
ca sunt sufletul fara care nu ar putea fi
decat o umbra insingurata.
barbatul acesta care ma priveste mereu
care-si plimba privirile deasupra mea
care ma cauta
care ma gaseste
care ma implineste mereu
adoarme langa mine ca si cum
eu as fi leaganul fericirii lui
si-n somn il simt
cum ma ia si ma deschide si ma citeste
ca si pe o carte.
si totusi…

Colind

Ninge alb, c?rarea, drumul,

?i p?durea-i alb? toat?,

Lumineaz? azi c?tunul,

Steaua binecuvntat?.

 

Noaptea na?terii preasfinte,

Prima lacrim? pe- obraz

Ce se scurge pe ve?minte,

Bucurie -i ?i extaz.

 

S-a n?scut copilul Lumii

Din Dumnezeu ntrupat,

Rde-acum la snul mumii

Mesia mult a?teptat.

 

Plngi Marie-a bucurie

S? se-aud?-n ceruri sus

Slav? Tat?lui ?i ?ie,

?i copilului, Iisus.

 

Slav?, slav?, lumii slav?

S-a n?scut al vie?ii mire ,

Ca tot omul s?-?i aleag?

Calea nspre mntuire.

Sihastru evacuat de autorit??i de pe Masivul Post?varul

http://altmarius.ning.com/profiles/blog/show?id=3496555%3ABlogPost%3A280714&xgs=1&xg_source=msg_share_post

Sihastru evacuat de autorit??i de pe Masivul Post?varul
Dup? 19 ani de sih?strie, pustnicul Onufrie este izgonit din p?dure, pe motivul r?u-voitor c? “chilia st? n calea prtiei de schi”.
Autor: CARMEN PREOTESOIU

http://www.jurnalul.ro/special/special/sihastru-evacuat-de-autorita…

Foto: Karina Knapek / Intact Images
Foto: Karina Knapek / Intact Images
Foto: Karina Knapek / Intact Images
123
Ascunde explica?ia
n ntunericul paraclisului, icoanele de pe pere?i par vii. P?rintele sluje?te n altar, tot el iese apoi la stran? ?i cite?te din cele sfinte, n timp ce mireasma de t?mie ?i smirn? ars? se ridic? u?or, n aer, ca un abur ceresc. A?a face n fiecare zori de zi, seara ?i apoi, trziu n noapte pn? pe la 3:00-4:00 diminea?a. Singur. St? n genunchi, se roag? ?i aduce slava lui Dumnezeu . Pentru El a renun?at la tot. La mama. La tata. La tot ce-l lega de ce-i p?mntesc. ?i-a mers n pustie. Ne ntmpin? n u?a bisericu?ei ntunecoase ?i-?i mngie barba bogat? ?i c?runt?. E bucuros de oaspe?i. Numai c?iva tineri care-i cer sfaturi ce-i mai calc? pragul din cnd n cnd. Ca s? ajungi la c?lug?r, trebuie s? str?ba?i drum de temerar, pe masivul Post?varul. Prin p?dure, pe drum forestier. Acolo unde vntul bate de parc? ar vrea s? spulbere tot ce-i nelalocul lui. Doar n vale, unde c?lug?rul Onufrie a poposit n urm? cu 19 ani, cu o boccelu?? cu c?r?i la spinare, vntul se ndulce?te n adieri cu miros de brad. Totul tace. Doar cei trei cini vestesc pa?ii no?tri. Pe unul dintre ei, mai g?l?gios, l-a luat p?rintele ?i l-a dus departe, n ora?, de team? s? nu se supere schiorii, c?-i sperie. A doua zi, diminea?a, cnd p?rintele a ie?it din chilie, a v?zut cum c inele l a?tepta lini?tit la u??, gudurndu-se pe lng? el. C?lug?rul ne binecuvinteaz?. Are minile aspre. Dar privirea senin?. Singur ?i-a construit chilia n care locuie?te, ?i-a f?cut loc special pentru toac? ?i clopotni??, iar pentru cei care vor s?-i lase acatiste ?i pomelnice ?i-a njghebat ca o cutie po?tal?. Are 7 g?ini, porumbei, un pe?te n micul hele?teu creat tot de el. Pn? nu demult, avea ?i un m?gar primit cadou de la oamenii buni. ntr-o zi a disp?rut, pur ?i simplu. Furat de cine ?tie cine. Atunci, c?lug?rul Onufrie a hot?rt c? nu mai are rost s? ?in? micu?a c?ru?? pe care o avea. “Am dat-o unei familii, la ce bun s? o mai ?in?”, spune el simplu, ?i zmbe?te. Pe prispa de lemn, pustnicul a a?ezat un trunchi de copac cioplit n care a s?dit flori. Tot el a sculptat zile la rndul troi?a pe care a a?ezat-o la intrare n “mp?r??ia” lui. De la 22 de ani a intrat n m?n?stirea Cernica, dup? ce un an a pribegit prin ?ar?. Mai trziu, dup? 20 de ani de ascultare ?i de rug?ciune, c?lug?rul s-a hot?rt s? fac? ce-i spunea de mult? vreme inima. ?tia de la p?rintele Cleopa, sf?tuitorul s?u, c? abia dup? 20 de ani de stat n m?n?stire e?ti preg?tit pentru a p?r?si lumea ?i a te refugia n pustietate. “Am fost la duhovnicul meu, Sofian Boghin, ?i am f?cut leg?mnt pentru a deveni pustnic. Duhovnicul, stare?ul m?n?stirii Antim , mi-a spus c? dac? nu mai pot, s? vin la el s? m? dezlege ?i m? ntorc n m?n?stire. ntre timp, a murit. ?i eu am r?mas pe veci legat de pustie. Nu mai are cine s? te dezlege, dac? duhovnicul ?i moare. Trebuie s? merg nainte ?i s? mi continui drumul pe care Dumnezeu mi l-a h?r?zit, pustietatea”, spune blnd c?lug?rul.

Nu asta-i ns? crucea pe care trebuie s? o duc?. De ceva timp ncoace, la u?a chiliei sale bat autorit??ile. Nu n c?utarea Celui de Sus ?i nici a poc?in?ei. “Vor s? plec de aici, s? d?rme paraclisul, c? a? sta n calea prtiei de schi”. P?rintele vorbe?te ?i privirea sa ncearc? parc? s? cuprind? izvorul care susur? lene?, dar care-i d? apa de care are nevoie, g?inile l?sate libere ziua, pisica ce toarce alene, nestingherit?, n preajma cinilor, cele cteva rnduri de lemne a?ezate cumin?i, n a?teptarea gerului. Toat? agoniseala lui de 19 ani. “Am mers n ora?, la prim?rie, am depus o hrtie prin care ceream s? m? lase m?car pn? n prim?var? s? stau. Primarul a trimis foaia mai departe la Regia Autonom? a P?durilor Kronstadt ?i s-a sp?lat pe mini. Am ajuns ?i acolo. O avocat?, foarte credincioas?, care vine la biseric?, a mers cu mine. L-a luat pe director pe toate p?r?ile, l-a ntrebat de ce tocmai acum, cnd putea s? fac? lucrul ?sta n primii ani, s? mi dea amend?, s? m? evacueze, nu dup? 19 ani. Nu s-a putut discuta cu el. Dar nu m? dau b?tut. Eu m? rog la Dumnezeu. Nu-i cer dect s?n?tate pentru toat? lumea, luminarea min?ii, iertarea de p?cate, ?i pentru mine, putere s? ndur ?i s? fac voia Lui. C?ci, s? ?ti?i de la mine, El ?tie ce-i trebuie fiec?ruia, nici nu trebuie s? gl?suim noi ce vrem”.

“Am avut o discu?ie cu el, i-am pus n vedere c? nu mai poate sta acolo, pentru c? se extinde domeniul schiabil. E drept, doar verbal. A venit ?i cu un avocat. Poate s? vin? cu oricine, nu are dreptul s? stea acolo. A trebuit s? ac?ionez legal ?i am depus o plngere penal? la Poli?ie mpotriva lui. I-am spus c? l ajut?m s? se mute n alt? parte, c? i c?r?m lucrurile, locuin?? nu pot s?-i dau, unde s? vin?, poate la mine acas??”, spune cu ironie directorul Ocolului Silvic, Dan Olteanu. “Sunt curios dac? are vreun sprijin din partea bisericii, c? eu nu ?tiu ce este, dac? are studii n teologie, de ce st? acolo. Am n?eles c? a fost la o m?n?stire, curios lucru ns? de ce a plecat de acolo” se ntreab? directorul, ne?tiind c? pentru a deveni c?lug?r ?i slujitor al Domnului e nevoie de credin??, de determinare, de dorin?? ?i nu neap?rat de studii teologice brevetate cu vreo diplom?. Ne-am convins cu ochii no?tri c? prtia de schi e mult prea departe de chilia c?lug?rului ?i c? ncercarea autorit??ilor de a-l izgoni poarta pecetea relei-voin?e. ?eful de ?antier, Nelu ?iplea, ne-a certificat c? “a?a cum arat? proiectul pe care ar trebui s?-l ncheiem anul viitor, prtia de schi nou amenajat? nici pe departe nu se apropie de zona n care ?i-a f?cut ad?post c?lug?rul”.

P?rintele zice c? este doar o ncercare. “Toate-s de la Dumnezeu. Nu m? tem dect de El. Dac? va trebui, o iau de la cap?t, la 60 de ani ai mei”. Acum 19 ani a t?iat cu fier?str?ul fiecare lemn ce avea s? cl?deasc? locul de rug?ciune, a mpodobit nc?perea cu icoane oferite de credincio?i, doi ani de zile, pn ce au nceput oamenii s? l cunoasc? ?i s?-l ajute, a mncat leurd? din padure ?i ciuperci, m?cri? ?i urzici. ?i, ca s? nu se mboln?veasc?, mnca usturoi ?i bea ceaiuri din plantele pe care le culegea ?i le usca. “Dumnezeu ne ?ine n via??. Am ncredere. ?i asta e tot ce conteaz?”, spune p?rintele cu convingere. Nici pe oamenii care vor s?-l alunge acum nu-i prive?te cu du?m?nie. ?i nici cu r?utate nu se gnde?te la ei. Pentru el, explica?ia e simpl?: “oamenii cad n dezn?dejde foarte u?or, n-au r?bdare ?i ?i pierd credin?a repede. De-asta s-a ajuns aici. Dac? am fi un pic mai ncrez?tori” A?a le spune ?i celor pu?ini care vin s? se roage cu el. Dumnezeu l-a ferit mereu de ur?i, de vulpi. S-a mprietenit cu c?prioarele, porumbeii, la altitudinea de 1.700 de metri, mai rar ?i fac cas?. La p?rinte au venit ?i n-au mai plecat de ani de zile. 15 ani a stat n ntuneric bezn?, cu lumn?ri plpind la c?p?ti, cu flac?ra tremurnd? pe filele nvechite ale c?r?ilor lui de suflet. Abia de c?iva ani, ni?te bucure?teni ajun?i la el, f?r? voie, s-au molipsit de modestia ?i blnde?ea lui ?i i-au adus un generator. Iarna, cnd z?pada e att de mare c? acoper? troi?a f?cut? de el, ?i nfige ghetele n ni?te t?lpici din lemn ?i str?bate n?me?ii f?r? team?. Din cnd n cnd, coboar? n ora? s?-?i mai cumpere cteva fructe, pine, lapte ?i ni?te brnz?. Carne nu mai m?nnc? de 39 de ani, de cnd s-a c?lug?rit. n c?m?ru?a s?r?c?cioas?, cu un pat, o mas? ?i cteva unelte de tmpl?rie, p?rintele se simte cel mai bine. n lini?tea p?durii, departe de r?ut??i, de invidii, de goana dup? bani ?i avere. Dac? ar fi izgonit, spune el “a? fi unicat. Ar trebui s?-i alunge pe to?i pustnicii de prin p?duri ?i mun?i, pe unde se duc cel mai des. Iar s? d?rmi o biseric? este mare p?cat. Cine o face, trebuie s? tr?iasc? cu asta pe con?tiin??. Dumnezeu ns? nu va permite. El unul ?tiu c? voi lupta pn? la cap?t”. P?rintele nu poate s? vad? un lucru sfnt ?i s?-l abandoneze. n urm? cu ceva timp, o tn?r? a murit pe munte, familia i-a n?l?at o cruce n locul n care a pierit. Din cauza lucr?rilor pe prtie, un buldozer a scos din ??ni crucea ?i a aruncat-o ct acolo, ca pe-un lucru inutil. F?r? valoare. P?rintele a luat fiecare buc??ic? din ea, le-a pus una lng? alta, le-a lipit cu ciment ?i a a?ezat crucea lng? troi??. ?tie ns? c? nu pe mul?i i intereseaz? vorbele ?i nv???mintele lui. n afar? de Dumnezeu nu are pe nimeni. Dar El i e de-ajuns

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X