barbatul acesta care se aseaza deasupra mea
si despre care ma intreb daca ma iubeste cu adevarat
mi se daruieste mie cu totul
eu dedesupt stau inca sa ma mai intreb
daca el este cu adevarat soarele meu
in timp ce el imi dovedeste pentru a cata oara
ca sunt sufletul fara care nu ar putea fi
decat o umbra insingurata.
barbatul acesta care ma priveste mereu
care-si plimba privirile deasupra mea
care ma cauta
care ma gaseste
care ma implineste mereu
adoarme langa mine ca si cum
eu as fi leaganul fericirii lui
si-n somn il simt
cum ma ia si ma deschide si ma citeste
ca si pe o carte.
si totusi…