Bicicletele

Trec precum cometele
Prin parc bicicletele,
Vrabiile aflate-n zbor
Raman toate-n urma lor.
Fluturii la unison
Se aseaza pe ghidon
Ti-tit-tit, pe sonerie
Nime-n cale sa nu fie.
Ia priviti cum pedaleaza,
Tipa, rad si se distreaza,
Zilnic sunt prezenti in parc
Dornici de-un campionat.

ciocarlia

Priviti la recolta noua,
Oare boabele de roua
Se pornira ca sa cante
Boabelor sa le incante?

Bobu-i plin, lanu-i cu rod
Curand graul fi-va-n pod,
Aerul il impanzeste
Un cantecel, care-l creste.

Ce sa fie, ce sa fie;
De unde poate sa vie
Trilul ce sporeste rodul
Umplandu-ne iarasi podul?

Ciocarlie ,ciocarlie
Te recunosc dintr-o mie,,
Prin trilul de-azi si de ieri
Mila Domnului ne-o ceri.

Lanul sa-l umple de rod
S-avem ce urca in pod,
Fara urma de tagada
Ruga tu ne-o porti in slava.

Vrabiutele

Fac precum chivutele
Larma vrabiutele,
Si prin sat si pe din vale
Ele pun tara la cale.
Tot aduna si impart
Ziua-ntreaga ceru-nalt
Ca ar vrea ca fiecare
Sa isi faca cuib in soare.
Dar pe drum se razgandesc
Drumu-i lung si obosesc
Tot mai bine-i pe valcea
Unde au si umbra deasa
Au si casa, au si masa.
Si apoi ne-inbunesc
Toata ziua ciripesc,
Vesti poarta din deal in vale
Si pierd vremea la taclale.

Magarusul Trica

Catre stana lui Fanica
Urca magarusul Trica,
Ce-o fi purtand pe spinare?
Capetele balaioare
Itindu-se din desagi
Au mustati cum vad de fragi,
Rad mereu si chicotesc
Si tare se-nveselesc.
Vesel este si Fanica
Ca la stana lui mos Nica
Sosira deci in instanta
Nepoteii, in vacanta.
Ce sa zica la-o-adica
Magarusul nostru Trica,
Urca dealul prin frunzar
Fiindca-n varf va primi-n dar
Fan si un cub de zahar.
Nemultumit rage Trica
Cica bucatica-i mica,
Si se lasa evident
Pe loc cu un supliment.

Postasii din inalt

Pe campul cu papadii,
Azi s-au strans mai multi copii,
Gata fiind de zbor acum
Sa le ureze drum bun.

Un vant cald usor adie
Furand cate-o papadie
Si o duce-ncet spre soare
C-un mesaj de sarbatoare.

Ca e iunie intai
Si-o pornesc asa tehui,
Peste lume ca sa zboare
In aceasta ziua mare.

Papadiile usoare
Poarta-acum cate-o scrisoare,
Pe o coala argintie
De la tancii din campie.

Sa traiasca toti in pace,
Sa cante si sa se joace
Pe planeta cea strabuna
Sa traiasca impreuna.

Un mesaj duce azi vantul
Ce inconjoara pamantul,
De pe romaneasca glie
Urand la toti bucurie.

In ograda la bunici

In ograda la bunici
Aparura cinci pitici
Zambareti , galagiosi
Si mai ales bucurosi,
De la poale pan la cer,
Cum si asta-i un mister,
Se rosira peste noapte
In pom ciresele toate.
Cine sunt culegatorii,
Cu obrajii ca bujorii
Ca si graurii guresi
Sunt nepotii, in cires.

Dilema

Care-i Inna ,care-i Lina?
In dilema-s! Care-i vina?
Cu blanita lor maro
Copii sunt, la indigo.
Care o fi Aristica
Si care o fi Petrica?
Stau nauc si-i tot privesc
Si tot nu ma dumiresc.
Indignat ii strig pe nume,
Dar nici unul nu-mi raspunde.

Tigrisor

Tigrisor e-un pui dungat
Mititel si adorat,
De-orice baiat si fetita
Ce merge la gradinita.

Incepand de dimineata,
Toti copii il rasfata
Cu biscuiti si laptic
Pe prietenul lor mic.

E curat si ingrijit,
Si la lectii neclintit
De cumintenie-i templu
Pentru toti e un exemplu.

Ce sa va mai spun, de joaca,
Nu se satura vreodata.
Dupa copilasi prin iarba
Vesel toata ziua-alearga.

Soricelul Aristica

Soricelul Aristica
Vrea si el in grupa mica,
Intre ceilalti soricei,
Vrea sa se joace cu ei.

Aristica, Aristica
Nu e chiar usor fratica,
Sa te scoli inca din zori
Cand mai e roua pe flori.

Vreme nu-i de trandaveala,
Ca-i regula generala,
Ca a gradinitei poarta
S-o treci la ora exacta.

Trei zile a incercat
Si-n toate a-ntarzaiat,
Fiindca este Arisitica
Mic si lenes va sa zica.

As de unde, din oras
Si-a cumparat azi un ceas,
Ceas frumos cu sonerie
Primul maine vrea sa fie.

Soneria a sunat
Aristica-i jos din pat,
Iese primul pe portita
Si fuge la gradinita.

La gradinita

La gradinita-i sarbatoare,
Ca stau ciresele perechi
La nazdravani azi la urechi
Si-aroma lor imbietoare,
Trezeste simturile vechi.
Bunici si nepoti laolalta
Azi pofta mare au de joaca
In jurul pomului fac roata
Ciresul e sarbatorit
Si tipete si chiuit
Si tot mai multi intra pe poarta,
Si gradinarii vechi si noi
Sunt toti azi la cules, in toi.
Ciresul vechi pe toti ii stie
Si-i bucuros de sindrofie.

Ciresele

Nu stiu ce s-a intamplat
In livada, ca deodat,
Graurii fac roata,roata
Si s-ar aseza sa poata
In ciresul care-n zori
Are-n ramuri mii de sori.
Precum fac copii rai
Bate mosul in tigai
Larma face, speriind
Graurii in nor venind.
In ajutor ca-n tot anul
Sare vesel si motanul,
Nu mai doarme jos pe pres
Casa-si facu in cires.
Inc-o roata si-nc-o roata,
Larma-i pana-n cer inalta,
Pe treaba s-a pus Tomita
Bate si el in tobita.
Buni ca si-n anii vechi
Si-a pus vata in urechi.
Ciresului nici ca-i pasa,
Cireasa langa cireasa
Stau pe ram si dolofane
Se si vad deja-n borcane.

Furnicutele

Uite au elicopter,
Sa le duca-n zbor spre cer,
Sa nu credeti ca-i reclama,
Dimpotriva, fara teama,
Vor ajunge-acus, acus,
Colo printre nouri sus.
Si de-acolo din inalt
Vor face si un desant,
Fiecare in dotare
Cate-o parasuta are.
Sa le salveze sar mii
Inspre ceruri papadii.

Ia priviti ce mai artista

Ia priviti ce mai artista
E la opera solista.
Priviti-o, e chiar pe scena
Nu are nici o problema.
Zilnic face,in reprize,
Mica diva, vocalize.
Miau-miau-miau ,miorlau, miorlau
Da-mi un galbenus sa beau,
Luati va rog loc in stal
La un prim concert, Miorlau.
>

0 comentarii

Raiul papadiilor

Raiul papadiilor,
raiul papadiilor,
sus pe dealul viilor,
fluturi vin , vin si furnici
chiar si cativa licurici
s-au strans iute cu toti roata
fiindca vor si ei sa poata
sus la cer ca sa ajunga,
bate vantul intr-o dunga
prinsi acum de papadii
sub ochi mirati de copii
se inalta catre cer
pana cand in inalt pier.

Tobosarul

Ia priviti-l, e pe scena
si n-are nici o problema;
bate toba cu efect
de la primul lui concert.

Mititel dar talentat,
publicul l-a fermecat;
sala este in in delir,
aplauzele vin in sir.

Tobele

Dum-dum-dum si dum-dum-dum,
Tobele se-aud pe drum,
Aristica si Gheorghita
Sunt in drumu spre gradinita.

Larma fac si-s bucurosi
Pe copiii somnorosi,
Ii trezesc ca nu-i de joaca
Gradinita ii asteapta.

Dum-dum-dum si nu-i degeaba
Cui credeti ca-i place larma?
Treziti ca si la armata
Grupa uite-o in rand toata.

Norocel

Norocel e un catel,
Mititel ca vai de el
N-are casa,n-are masa
Insa lui putin ii pasa.
Sta la umbra sub artar
Prafuit ca si-un hornar.
N-a aflat inca de dus
Dar e tare jucaus.
Astazi i s-a nazarit
Ca ar putea fi iubit
I-am facut baie acasa,
De sub dus n-a vrut sa iasa,
Cu clabuc si cu balsam
Noul look al lui ham-ham
Chiar cand scriu aceste randuri
M-a cam pus va spun pe ganduri.
Mititel fara naravuri.
E un catel adorabil.
Norocel, ce pot sa-ti spun,
Te-ai facut cu un stapan
De-azi vei fi catel rasat
Hei,ce ai?Te-ai suparat?
Nu am sa te pun in lesa
Dar ai casa si adresa
Chiar daca mai hoinaresti
Stii unde sa ma gasesti.

Broscutele

Pe verande plutitoare
stau broscutele la soare,
chiar de frige ca-i amiaza
fara frica, se bronzeaza.

Cand dogoarea le alunga
se trag mai spre mal,la umbra
cautand cuminti racoare
sub o corola de floare .

Elegante, pe-nserate,
le vezi cum se-aduna toate
vreme avand berchet
la cate-un cafe concert.

Broscutele

mare larma e pe iaz
fiindca asistam chiar azi,
avand drept podium o punte
loc ales ca sa se-nfrunte
si mai mari si mai micute
elegantele broscute.
trec frumoasele in sir
privitorii-s in delir
fiindca broscutele noastre
va spun, toate sunt frumoase.
elegante, cu cercei,
in picioare-au papucei.
depinzand de portofel
rochii Dior si Chanel,
o broscuta furori face
cu rochita de Versace
ia priviti, va veti uimi
c-o rochita Givenchi
trece, pot spune precis,
chiar broscuta-aleasa miss.

greierasul Tim-diri-di

greierasul, fluierasul,
dat afara cu farasul
din cantat nu s-a oprit
dimpotriva si-a-ntetit
asa cum ii este felul
in nopti line, cantecelul.
tim-diri-di, tim-diri-di
prin iarba unde o fi ?
ba e ici , ba e colea
ba-i dincolo pe valcea
canta noaptea pe racoare
in sute de difuzoare.
in zavoi, prin iarba uda
mor broscutele de ciuda.

Broscuta

o broscuta mititica
cam asa de grupa mica
a pornit-o ieri prin balta
pofta-avand si ea de scalda.

cum in apa cristalina
se scalda chiar luna plina
pe frumoasa-ntre frumoase
incepu sa o descoase

cum de poate ea sa fie
tot ca si-n fotografie
de la brotaci pan la flora
toata lumea o adora.

broscuta mica s-ar vrea
frumusica ca si ea
secretul stand in carate
o-mbraca in diamante.

Carla

Rade aerul sau ea,
Ascultati si vom vedea.
Este crin sau e fetita?
In drumul spre gradinita,
Cine sare-ntr-un picior
Facand cu brabetii cor.
Este Carla, fulg de nea,
Cu ochii de peruzea
Cu glasul de ciocarlie
Ce aduce bucurie.
Mititica, fara frica,
Prima e in grupa mica,
Orice lucrusor ea face
Concurent n-are si pace!

Printr-un camp de papadii

pe un camp cu papadii
trec zglobii de copii
chemand alizeele
sa le-nalte zmeele.

sufla vantul fara frica
zmeele-n aer ridica,
starnite, cu miile,
zboara papadiile.

zmeul e legat cu sfoara
si se-ntoarce in camp iara
jucausele de flori
scranciobul si-au prins de nori.

aualeu mi-e tare frica
aud strigand o furnica,
mititica cea zurlie
urcase c-o papadie.

un zmeu iute a urcat
furnicuta a salvat
coborand-o in zavoi
drept acasa-n musuroi.

Lulu

Lulu e o pisicuta,
Cumintica si draguta,
Are labele spalate
Si gherutele taiate.

Nu maninca soricei
Ba chiar sunt amicii ei,
Nu vor timpul sa il piarda
Toata ziua se alearga.

Papusica Liz

Desi are o mamica
Liz e doar o papusica,
Fericita, nu-i ca ea,
Fiindca e papusa mea!

O duc la munte, la mare,
Zilnic facem o plimbare,
Joaca cu mine sotronul
Si zboara cu avionul.

Imbracata in dantele
Si cu buclele rebele,
Parc-ar fi dintr-o reclama,
Ma mandresc ca ii sunt mama!

Cand e luna in feresti
Ii citesc cu drag povesti,
Minunate ,fermecate
De-amandoua adorate.

Tot ascultand si citind
Amandoua adormim.
Luna care ne iubeste
Din ferestre ne pazeste.

Ia priviti!

Ia priviti, ia priviti
Oastea mare de furnici,
A pornit sa dea asaltul
Inspre ciresul, inaltul.

Urca toate si coboara
N-au nevoie nici de scara,
Nu-s ca graurii gurese,
Doar culeg cuminti cirese.

Au muncit si s-au zorit
Pana-n seara-au ispravit,
Printre flori de izma creata
Furnicile fac dulceata.

Intr-o floare de sulfina

Intr-o floare de sulfina
Casa-si gasi o albina,
Inca una mai soseste
Floarea cu drag le primeste.

Vantul duce-o adiere
De miros dulceag de miere,
Alte albine se strang
Langa florile din crang.

Intr-un cos mancat de vreme
Ele-si fac fara probleme,
O casuta-adevarata
Faguri prind apoi sa faca.

Si apoi intrega vara
Poarta mierea in camara,
Unele zilnic lucreaza
Altele tot stau de paza.

Baz-baz-baz peste campie,
In deplina armonie
Flori marunte si albine
Muncesc toate pentru mine.

Albinutele

postat de floricat in 2012-05-16 14:43

Spre salcami, de dimineata
Trec albinele la piata
Marfa gasesc din belsug
Ca le vad, intruna fug.

Tot mai multe si mai multe
Dar albina mea-i in frunte,
Si eu mereu pumnii-i tin
Ca sa-mi vad borcanul plin.

Daca voi nu ma credeti
Ia priviti, la voi vedeti
Pe-undeva prin incapere
Vreun borcanel plin cu miere?

0 comentarii

Tomita
postat de floricat in 2012-05-16 12:27

Mic, bondoc, galagios,
Parca-i de pe un horn scos,
Toata ziua-i pe ulita,
Cine este ? E Tomita!
Toata ziua sade-n praf,
E al mustelor vataf,
Alearga caini si pisici
Si copiii cei peltici.
Asta pana intr-o zi
Cand o poarta intalni
Si in poarta, ca si floarea,
II zambea educatoarea.
Si dincolo de portita
Ce ii fu dat lui Tomita
Sa vada, ce v-asteptati?
Copii frumosi si curati.
Care se joaca-mpreuna,
Cate-n soare si in luna
Fericiti isi povestesc,
Canta-alearga, rad, glumesc.
Jucarii nenumarate
Stau pe raft aliniate.
Casca ochii mari Tomita,
E frumos la gradinita!
Si a doua zi in zori
Cu un buchetel de flori
Si curat si pieptanat
La gradinita-a plecat.
Il mai stiti voi pe Tomita
Cel ce statea pe ulita?
Nu cred ca-l mai tineti minte
Fiind azi cel mai cuminte,
O-ajuta pe baba Rada
Chiar acum sa treaca strada.
Imbracat la patru ace
Tare-i place sa se joace.
Si curat si educat,
Gradinar e-adevarat.
Vrabiile-acum hraneste,
Desi-i mic, le ocroteste.

0 comentarii

manutele

postat de floricat in 2012-05-15 17:18

doua sunt si-s harnicute;
chiar de le vedeti micute
nu se opresc niciodata,
orice lucru stiu sa faca.

dimineata, sfredelus,
alearga iute la dus,
spala ochii, obrajorii,
gurita si dintisorii.

apoi le vedeti la masa
in urma nimic nu lasa,
si legume si carnita
si laptele din canita.

apoi iar la spalator,
ei vedeti, nu e usor
fiinca-apoi, la gradinita,
iar o-ajuta pe fetita.

si la dans si la desen
ba si la putin antren
cand un cantec exerseaza
oare cine dirijeaza?

puse sunt ele pe treaba
n-au o clipa de zabava,
cumintele sunt vezi doamne
numai cand stapana doarme.

0 comentarii

Despre moda

postat de floricat in 2012-05-15 09:31

La fel ca si fiecare
Au pornit-o la plimbare,
Eleganti de n-ai idee
Doi catei azi pe alee.
Au tras cate-o barfa mica
Despre cucoana pisica
Care, sa nu-mi aud vorba
E paralela cu moda.
Pe cand ei catei rasati
Sunt deja emancipati,
Fac cumparaturi de vis
Doar la Londra si Paris.
Auzind domnul cotoi
Ii alerga pe cei doi,
Lipsiti fiind de vigilenta
Ajunsera la “urgenta”.

0 comentarii

Motaneii

postat de floricat in 2012-05-14 20:55

Fratiorii motanei
nu-s nici doi si nu-s nici trei,
frumusei si cu lipici
sunt precum vedeti, fix cinci.
Motanei ascultatori
stau acum in dormitor
meticulos s-au spalat
si-apoi cuminti s-au culcat;
adorabilii tigrati
dorm acum imbratisati.

0 comentarii

A cazut din cuib un pui

postat de floricat in 2012-05-14 20:11

A cazut din cuib un pui,
Plange dupa mama lui,
Mama nu e de gasit
Curtea e un piuit.

Cine vine? Angelica!
O fetita cat furnica,
Supararea-i potoleste
Cu viermisori il hraneste.

Acu doarme-n cosulet,
Puisorul plangaret,
Are-o gusa uriasa
Cat o boaba de cireasa.

Sar in ajutor bunicii
Si de dragul randunicii
Iute-l pun pe puisor
In cuibul ocrotitor.

De sus acum ciripeste,
Fetitei ii multumeste,
Scotand limba de un cot
Se linge mata pe bot.

-Daca nu dormeam la soare
As fi avut de mancare.
Daca te gaseam eu primul
Imi faceam cu tine “plinul”.

0 comentarii

Pe un cal inaripat
postat de floricat in 2012-05-13 06:47

Pe un cal înaripat
Astazi am încalecat.
În copite avea flori
Si-am urcat pâna la nori.

Pasari multe zboara roata
Fericite sunt sa poata
Cu-al meu cal sa tina pasul,
Eu îl tot zoresc, cu glasul.

Calul necheaza mereu,
Sa zboare nu-i este greu
Vrea din slava sa-mi arate
Ale lumii nestemate.

Prin fânete-s florile
În toate culorile.
Ape curg râzând la vale,
Câte-un peste-l vad cum sare.

Într-o clipa pot s-ajung
De la polul nord la sud,
La ecuator e cald,
Si am pofta sa ma scald.

Vad paduri si munti înalti
Râu trec si nu ma descalt,
Vad orase, asezari
Si departe-n zare, mari.

Dii calut! Si el necheaza!
Fiindca-i vremea de amiaza,
Ne mai rasucim o data
Si ma lasa drept la poarta.

El la ieslea e cu fân
Iar eu fericit va spun
Neuitând ca sa pun sarea
Dumneavoastra, întâmplarea.

0 comentarii

Papadiile

Înfloresc cu miile,
Pe câmp papadiile,
Râd în soare-n ziua mare
Prin ierburi, stralucitoare.

Ma întreb adeseori,
Copii sa fie de sori?
Ca le vezi o vreme-n lunca
Si apoi spre ceruri urca.

Micul matematician

postat de floricat in 2012-05-11 16:19

Ciocolata tare-mi place,
Sa o refuz nu pot face.
Una am chiar cu alune,
Doua gustoase, cu prune.
Trei le-am cumparat cu lapte,
Patru-s cu alune toate.
Cinci asa mai mititele
Sunt umplute cu bezele.
Sase, ia priviti aici
Îmbracate-s în sclipici,
Sunt pe gustul meu alese
Fiind umplute cu cirese.
Sapte, va spun nu ezit
Am aici desi-s patit
Ciocolate minunate
S-ar topi în gura toate.
Opt, chiar azi am cumparat
Am sa le-ascund în dulap.
Unde mai am alte noua
Si am sa va dau si voua
Si la toti ceilalti copii
Chiar de iunie, întâi.
Terminand de adunat,
Nici un prieten n-am uitat!
Asta, fiindca se-ntelege,
Sunt copil de nota zece.

0 comentarii

Vara
postat de floricat in 2012-05-11 14:36

Vara e ca si-o furnica
Nu sta in loc o clipita,
Florile le infloreste,
Fructele le parguieste.

Pofta aduce de joaca,
Doar cu bucurii ne-asteapta;
Cararuia din padure
Tufe o umbresc, cu mure.

De-acasa merg pe furis,
Ma opresc in zmeuris,
Alaturi stand copacel
E micutul Martinel.

O iau incet la picior
Si cobor drept la izvor,
Apa rece, pasarele
Concerteaza prin smicele.

E vacanta ,nici un gand,
La un fotbal in curand
Ne-om vedea colo spre seara,
Pana cand noaptea coboara.

Somn voi trage linistit,
In zori iarasi odihnit
Alta zi ma face iara,
Sa ma bucur ca e vara.

0 comentarii

Ploaia

postat de floricat in 2012-05-10 17:45

Bum-bum-bum pe cer de vara
Norii se aduna iara,
Suparati bat tobele
Negrii ca si sobele.

Oare ce i-a suparat
Pentru ce s-or fi certat,
Pe cer se jucau frumos
Cine din pepeni i-a scos?

Pofta au de chelfaneala,
Ia-ascultati ce bubuiala
Lacrimile curg siroaie
Vantul copacii-i indoaie.

Fulgerele strabat cerul
Dar dezleg pe loc misterul
Pe post de leu paraleu
S-a ivit un curcubeu.

Inteleg acum, precis
Un concurs a fost de miss,
Picaturile de ploaie
Si-au pus sarmul la bataie.

0 comentarii

Balul primaverii

postat de floricat in 2012-05-10 14:55

Alba ,alba ca zapada
Este-n zori sub ochi livada.
Cuprinse fiind de mirare
Raze coboara de soare,
Vin din cer, spre noi fac rand
Si se-ntorc napoi cantand.
Ciocarlii spre cer le-ntorc,
Fir de aur ziua torc
Sa-i brodeze primaverii
Strai bogat la ceasul serii
Cand coboara pe campii
Printre florile sosii.
Bal incep in miez de noapte
Cand florile devin toate
De farmece dezlegate
Printese adevarate.
Fluturii-n mii de culori
Se transforma-n printisori
Si danseaza cu mult stil
Pana-n zori de zi, cadril.

Sanziana si norii

postat de floricat in 2012-05-10 09:09

Pe cer nori albi ca de vata
Se iau din senin la cearta,
Se hlizesc si se incrunta,
Gata-s sa se ia la tranta.

Pricina-i un bob de roua
Care-i oglinjoara noua,
Tinuta cum bag de seama
De frumoasa Sanziana.

Se pusera pe-mbranceala
De iesi o chelfaneala,
Umbla prin vazduh ocara,
Fata vor si oglinjoara.

Gata e cu dulcea pace
Norii vor razboi si pace,
Tunete brazdeaza cerul
Fulgeru-si porneste lerul.

Cade ploaie cu bulbuci
Peste vai si peste lunci
La sfarsit privind poiana
Nici urma de Sanziana.

Vantul, smecherul de casa
Si-o alese lui mireasa
Si plecara la-ntamplare
Alegand un loc cu soare.

0 comentarii

Furnicile

postat de floricat in 2012-05-09 09:41

Mititele, sus pe schele
Sunt zugravii casei mele.
De cu zori si pana-s seara
Urca-ntruna si coboara.

Mesteresc, nu se opresc,
Orice clipa dramuiesc,
Merg in rand, nu se incurca,
Si nici nu se plang de munca.

Stau uimit si le privesc
Si observ ca se-nmultesc,
Ce gand oare-o le-o aduce
La casa din turta dulce?

0 comentarii

Stau sa numar

postat de floricat in 2012-05-08 21:45

Stau sa numar, cin` le-a pus
Merele asa de sus,
Chiar pe varfuri de ma-ntind
Tot nu pot sa le ating.
Cine oare, cine-a pus
Fructele atat de sus,
Stau toate pe ramurele
Copiii n-ajung la ele.
Perele dulci si zemoase,
Prune negre pantecoase,
Mure,afine, zmeura
Toate-s sus pe ramura.
Pe cand uite ieri in mall
Fara ca sa fac ocol,
Am putut goli indata
Raftu-ntreg de ciocolata.
Si asta e-adevarat
Ca pe toate le-am mancat,
Nu pe rand, ce deodata,
Fapta-i deja consumata.
Lacrimi imi curg acum grele,
Dinti ma dor, ma dor masele,
Cuminte de asteptam
Ca sa cad-un fruct din ram
De dureri habar n-aveam,
Ba chiar fericit eram!

0 comentarii

Oglinzi de roua

postat de floricat in 2012-05-08 15:39

CE SUNT COPIII

Ce sunt copiii?
Decât niste bulgari mari de zapada
ce se rostogolesc pe strada
si-ntr-un ceas sau hai sa spunem în doua
îi vezi ca au crescut
pâna la etajul noua.

Ce sunt copiii?
Decât niste gânduri care alearga
prin lumea întreaga
dupa niste vise
care ramân vesnic
cu usile deschise.

Ce sunt copiii?
Poate niste mogâldete hazlii
facute din zahar
date parintilor în dar.

Ce sunt copiii?
Decât zâmbete largi
între doua puncte cardinale
sau poate zboruri line
catre zarile vesnic senine,
desi n-au aripioare
ei pot precum pasarile sa zboare
din brate de la mama la tata
sau la unul sau altul dintre bunici
ori uneori de la unchi la tusici.

Ce sunt copiii?
Decât inimi care bat
ca sa fim noi toti fericiti
de zâmbete,
de sotii
si de miile de bucurii
pe care din inocenta le fac.

Ce sunt copiii
pian sau vioara ?
Ori poate un nai fermecat
ce cânta cu maiestrie
în fiecare zi alta melodie?

Ce sunt copiii?
Decat dorinta noastra fireasca
de-a ne vedea iarasi pe noi crescând
precum un copac ce se umple de ramuri
ce ne bat vesele-n geamuri,
ce-n primaveri pline de candoare
se umplu de floare
si-n toamne, frumos dichisite,
ne dau fructe-aurite.

Ce sunt copiii?
Decât bucuriile toate
la un loc adunate,
adunari, împartiri
înmultiri si scaderi
spre ziua de mâine
dinspre ziua de ieri.

Ce sunt copiii?
Decat maestrii ghidusiilor
veniti sunt toti precis din tara bucuriei
intrând în casa la fiecare
sa faca bucuria mai mare.?
Ei intra pe usa, pe fereastra
si precum o floare
încep ca sa creasca.
În dimineti line, pline de soare
se transforma,
ia sa va vad puteti sa ghiciti
în privighetoare.

Ce sunt copiii?
Decât clipe de iubire
cu drag împartite
spre a fi reprimite
în zilele în care
afara nu-i soare
si tristetile
pun lacrimi în obraji.
Copiii sunt cei care cu privirea senina
ne aduc mereu în suflete
lumina.

Ce sunt copiii?
Decât niste seminte de flori
ce cu drag sunt sadite
chiar de Creator,
cu har daruite
sa umple viata parintilor
de clipe fericite
sau poate comori
ce cresc zi de zi
în palatul fericirii
din tara iubirii.

Ce sunt copiii?
Cei care picteaza peretii,
culeg toti scaietii,
aduna toate vânataile
si cu toate acestea
la mamici si tatici
împart cu generozitate
pupici.

Ce sunt copiii?
Dimineti senine,
cupe vesnic pline
cu cel mai extraordinar nectar
date tuturor parintilor în dar.

Cautând raspunsuri
unele poate le vom afla,
altele însa vor ramâne
necunoscute
deoarece tot ce este frumos
la usa are o cheie la care
singur Dumnezeu
are descuietoare.

Ce sunt copiii?
Albine ce zboara
din zori pâna-n seara
prin curte, pe strada
ori chiar prin odaie,
nu tin cont daca e
soare sau ploaie.
Ele strâng din miezul
clipelor nectarul
aducând parintilor
bucurie cu carul.

CUVINTELE

Cuvintele, dragi copii,
sunt ca si niste jucarii,
mereu le alegem
pe cele mai frumoase,
mai vesele,
mai prietenoase.
Primul cuvânt
fara sa-i facem nicidecum reclama,
este desigur,
cel mai frumos,
“mama”.
Îl rostim asa zi de zi
ca si cum o floare ar înflori
si acesta e doar un început,
apoi urmeaza cuvântul “sarut”,
pe care mama, dintre toate ales,
îl foloseste cel mai ades,
de dimineata pâna seara
când în brate îsi strânge comoara
si-o îmbraca în picatele
de saruturi mititele.
Apoi, desigur, la rând vine tata,
cel mare, cel tare, cel fara frica,
cel care pâna-n tavan ne ridica,
ne deseneaza când crestem sotronul,
ne face “pâinici” sau ne da “cu-avionul”.
Urmeaza apoi cuvintele-n val,
câine, pisica, bunic si bunica,
când ni-i foame cerem papica.
Apoi ceasul se-nvârte,
cuvintele vin,
unele-ncep sa devina un chin:
“trezeste-te”,
“pe dintisori te spala”,
“este vremea sa mergem la scoala”.
Ei asta e viata, nu ai ce sa-i faci,
nu a fost înca patentata
clipa în care sa manânci zilnic
doar ciocolata.
Mai exista laptic, cartofiori, ficatei
si apoi cele mai nesuferite din lume,
cuvintele care ne pun în farfurie legume.
De ce oare nu s-o fi patentat
în loc de mâncare,
guma de mestecat.
Si-n loc de lectii si alte frectii
pentru copii, veseli sa-i faca,
doar terenuri nesfârsite
de joaca.
Cuvintele le rostim,
chiar daca le urâm sau le iubim,
vorbesc de atunci când ne loveste beleaua
si-n scena intra
jucausa nuiaua.
Despre curea nici nu vreau sa vorbesc,
doar asa în treacat sa o amintesc,
s-o spunem totusi si pe cea dreapta
nu stiu cum se face,
dar cel mai iute raul îndreapta
când o simti pe piele,fierbinte,
face mai mult ca si o mie
de-ntelepte cuvinte.
Doar când o vezi ca se scutura
îti amintesti imediat
toate nazdravaniile
pe care le-ai încercat
Si trebuie sa spunem, în sfârsit,
ca toate ti-au reusit.
Prastia n-a gresit fereastra,
chibritul chiar a reusit sa aprinda casa,
cheseaua cea cu vârf “atâtica”
a produs atâta scandal
c-ai ajuns la spital.
Ei da, cuvintele se însira
si-s multe de aceea nu ma mira
ca toti copiii pâna cresc
de atâtea ori se-mpleticesc si gresesc.
Nu ei, cuvintele sunt de vina
fiindca ele au pofta de joaca
când sar în fiecare baltoaca,
când mingea o duc tot spre fereastra,
când pun iepurasul de plus si ursul sa pasca.
Cuvintele, doar ele sunt de vina
când la lectii n-au vrut ca sa vina
si de aceea s-a întâmplat
ca o nota mica s-a amorezat
de carnetelul tau mititel
si a pus acolo un scaunel.
Cuvintele, rele sau bune,
triste sau puse pe glume,
ne sunt prietene sau uneori
ca sa parem niste ratati
ne pun în posturi din care iesim sifonati.
Cuvintele sunt cele care ne seduc
si ne baga sau alteori ne scot din bucluc,
de aceea ma gândesc
ca de mâine sa folosesc
doar cuvintele albe ca neaua
care n-au auzit ce face cureaua.
Am sa însir mereu doar cuvinte
care sa ma faca întelept si cuminte.

CE-SI SPUN FLORILE

ce-si spun florile
când vad copiii pe rastoaca,
se bucura precum surorile
si-i invita la joaca.

priviti, ridicati bratele
si zburati precum ratele,
mai sus, tot mai sus,
atât cât poate omul
sa ne prefacem
ca zburam cu avionul.

înaltati-va mai tare
si mai tare,
atât de mult pâna când
veti ajunge la soare.

florile daca le ascultati
o sa auziti cum stiu sa cânte
când vântul rebel
le mângâie pe frunte.

râd uneori si de râs se scutura
si petalele ajung
în râu, în iarba, pe drum
sau în ciutura.

ele ne privesc cu ochii lor de copii,
frumoase, cochete, grijulii,
priviti-le rând pe rând pe toate,
le vedeti cât sunt de curate?

subtiri se ridica pe vârfuri vezi bine,
de parca ar fi balerine.
în jur, în stânga si-n dreapta se uita
sa vada daca fluturii
au venit azi la munca.
cheama albinele
pregatind în chesele
dulceturi gustoase
sa te lingi pe degetele.

ce-si spun florile când vad copii?
uneori devin grijulii
ca sunt unii care le rup sau le calca
si ele atunci nu stiu
ce sa spuna,
ce sa faca.

se apara si ele cum pot,
dar sunt atât de frumoase
si vesnic atrag gânduri pizmase.
ele care sunt atât de vesele
si atât de prietenoase
nu înteleg comportarile
dusmanoase.

ele va asteapta
sa terminati voi sotronul
si apoi va învata sa zburati
precum avionul,
în aer sa va ridicati
si apoi precum gândul
sa înconjurati veseli
împreuna cu ele pamântul.

sa va bucurati
de tot ce e frumos.
sa fiti cuminti, curati ,prietenosi.
ascultati mereu ce va spun florile,
ele va iubesc, copii,
precum mama si tata,
bunicul si bunica,
vor sa va învete
sa nu stiti ce-i frica,
sa fiti respectuosi,
atenti si amabili
si nu în ultimul rând
caritabili.

CE ESTE SOARELE

soarele este cuibul iubirii,
el sta pe cer, arzator,
la îndemâna tuturor.
el creste florile,
încalzeste marile,
lumineaza muntii carunti,
sterge ridurile bunicilor de pe frunti.
are grija de câmpuri,
ogoare rodeste,
râul are grija sa-l umple de peste.
straluceste, bucuriile aduna,
ducând peste tot doar vestea cea buna.
soarele nu este cum ati crede voi copii
o minge de aur din zari azurii,
el este plin de întelepciune
raspândind peste tot
binele-n lume.
el ne tine mereu mintea noastra treaza,
vesteste zorii, când e ceasul de-amiaza
si când se-nsereaza.
soarele este si eu stiu bine ce spun,
sufletul bunicului întelept si bun.
el vine de departe, nimeni nu stie de unde
si în viata noastra patrunde
sa ne fie prieten,
sa ne fie de ajutor,
mie si tie, noua tuturor!
dimineata când îl zariti,
copii fiti veseli,
sa-i spuneti, nu va sfiiti,
ce ne place tuturor sa auzim,
ca îl iubiti!

CE SUNT PARINTII

Ce sunt parintii? O pereche de brate
gata sa te înhate.
Doi ochi care nu obosesc
niciodata
sa urmareasca un baiat sau o fata,
fie ca-s ochi de mamici sau tatici
sau ochelari aburiti de bunici.

Parintii sunt uite asa precum este o padure
rasar unii din altii si se înmultesc,
si printre ei, îi vezi mereu, mititei,
pe fii sau nepotei.

Uneori când o faci cu mamica de oaie,
apare salvatorul, tataie,
care este si el dupa cum stim tatic,
sa nu ne încurcam stati sa va zic
ca parintii sunt precum ferestile.
ati vazut vreodata o casa fara fereastra?

Ei hai, nici nu o sa vedeti în viata dumneavoastra,
fiindca prin ele intra si iese lumina
si de dupa perdele sunt ochii bata-i vina
care asa ca o boare
îti urmaresc orice miscare.
Nici nu te-ai lovit pâna vine mamica si saruta mânuta,
ochisorii, burtica
sau oriunde e un locsor pentru care sa zici au,
iute cu mâna parintii durerea o iau.

Parintii sunt zâne care în lume
fac pentru noi
toate faptele bune.
Aduc pe lume copiii, îi cresc si-i iubesc
si apoi nepotei îsi doresc
ca mereu sa fie curtea lor plina
de gângurit si râset,
altfel cum sa fie
dupa cum toti stim fara sfârsit,
frumoasa copilarie
pe care o traim, o retraim
cu fiecare pui de om
si chiar daca sunt o mie,
pentru toti se gasesc
mamici si tatici,
bunicute si bunici
care sa si-i doreasca si sa-i iubeasca,
fiindca stiu ca din lume numai asa
iubirea niciodata
nu o sa se sfârseasca.

LIVEZI CU BUNICI

o stiu toti copiii mici,
livezile au toate bunici.
nu stiu cum se face,
mamele si tatii
sunt cu totii departe.

daca stau bine bine sa-mi amintesc,
doar bunicile stiu
cele mai frumoase povesti,
iar bunicii neîntrecuti mi se par
cel mai adesea la un pahar
când în rotocolul fumului alb de tigare
spun cele mai frumoase povesti de vânatoare.
mama si cu tata n-am sa le spun, ma plictisesc!
iau câte o carte sa-mi citeasca povesti
si nu stiu cum se face
ca niciodata nu gasesc povestea care-mi place.

la bunici e totul altfel,
povestile intra ca si vântul pe sub usa
si orisicâte mi-ar spune, îmi vin toate manusa.
n-am sa le spun nici ca poala bunicii
mi se pare cel mai moale pat de pe lume,
ca-n casa cu miros de gutui si de prune
se simt cel mai bine piticii.

parintii ne poarta în orasul trist printre betoane,
ne cumpara masinute, caiete ,creioane, baloane,
îsi golesc pentru noi portmoneul
când de fapt noi am vrea sa vedem curcubeul.
vor sa vorbim din leagan englezeste, frantuzeste
sau orice alta limba ce lor le trazneste,
când de fapt printre gainile si cocosii bunicii
preferam sa auzim mieunatul pisicii.

când am sa ajung si eu mare,
am sa-i învat parinteste pe fiecare
sa înteleaga, am sa fiu desigur subtil,
cum se creste de fapt un copil.

atunci, generos, ca si tot omul,
de jucarii am sa le umplu vagonul
si-am sa le arat de unde rasare soarele
si pe unde alearga caprioarele,
unde-i cararea înspre izvor,
unde privighetori cânta de dor.
am sa-i las sa-si gaseasca oglinda
în cofa de apa de dupa usa din tinda
si când de plictiseala i-o lua pandaliile
am sa-i las sa asculte din cer ciocârliile.

TARA SORICEILOR

tara soriceilor nu e cum ati putea crede
fara pic de soare, fara iarba verde.
nu, nu e deloc asa si chiar va pot arata
ca în tara lor e foarte frumos.
ascultati ce va spun,
e un loc cald si luminos.
sunt munti, sunt si râuri, lanuri manoase,
soriceii sunt harnici si fac numai lucruri frumoase.
merg la cresa, la gradinita, la scoala,
se joaca sotron, se culca, se scoala.
au parinti, au bunici, veri si amici,
e ditamai tara cum avem si aici.
au hainute, pantofiori si gentute,
si ei se plimba pe Corso cu masinute,
fac alpinism, sarituri fac în apa,
ce mai, ca si noi se distreaza, se joaca.
au mic dejun, prânzesc si cineaza,
cânta pe scena, recita, danseaza.
de unde stiu, haide, sictir,
nu din burta cuvinte va-nsir,
nu deloc, desi nu m-as fi-asteptat
prietenul Chit la el m-a invitat,
sa petrecem cum credeti o zi-ntreaga împreuna,
sa povestim câte-n soare si luna.
asa am ajuns mergând doar în jos,
undeva pe un tarâm fabulos
unde soriceii se simteau acasa
si de nimic, va spun, nu le pasa.
nu au pisici, nici câini, nici capcane,
sunt liberi, în sfârsit liberi, vezi doamne.

au magazine unde-n vitrine
stau însirate la vedere
numai brânzeturi fine,
au faguri cu miere, sa mori de placere,
sunculita, platica, soric,
nu le lipseste, va spun,
absolut nimic.
acum când va povestesc
ascultând, motanul, nebunul,
cauta spre tara soriceilor drumul.
intentii bune are îmi spune,
dar eu cred ca se tine numai de glume,
cum matele-i chioraie si lihnit e de foame,
o bucatica-si doreste sunt sigur, de carne,
o fripturica sau acolo ce-o fi,
dar si cu un soricel s-ar multumi.
dar cu o tara întreaga, de soricei plina,
ar avea si de mic dejun si de prânz si de cina.
asa ca acum ma tot descoase,
chiar îmi promite ca va sta el de sase
când soricelul , de-acum bun amic,
o sa ma invite la el iar un pic.
acum sare în jurul meu ca si tântarul
si vad ca pregateste carbunii, gratarul…

motanul, va spun, ramâne motan,
si ca orice motanel e un mic sarlatan,
rabdator sta si-asteapta cu laba pe burta
si-n gând eu îl banui cu soricei se înfrupta.
eu bineînteles, fac pe discretul,
si astept iarasi momentul
cu daruri de-acum pregatit
la prietenul meu sa merg negresit,
papusele, masini, baloane, tobite,
pentru soricioaice micute fundite,
ursuleti, veverite de plus,
galant le-am pus pâna si-un gel pentru dus.
pregatit sunt sa le fac chiar pe plac,
de fotbal sa facem campionat,
mingi am cumparat, pentru porti plase,
ca ale lor erau nitel roase.
premii unul si unul or sa primeasca
doar branza-olandeza si frantuzeasca.
mâna întind printre uluci
sa iau din vecini câteva nuci.
când misca din ochi motanul, când toarce,
de pe-o parte pe alta mereu se întoarce
Chit-Chit apare, ma furisez,
motanelul viclean iar îl fentez
si intru vesel cu pofta mare de joaca
pe fermecata soriceilor poarta.

CE FAC FURNICUTELE IARNA

Ce fac furnicutele iarna
când zapada da iama
si acopera cararile
ascunzând toate camarile?
Furnicutelor, va spun,
nu le pasa!
Fiindca si ele au o casuta
unde au un pat si o masa,
soba cu plita,
deci iarna nu prinde
nici o furnicuta
nepregatita.

Camara e plina,
va spun, cu de toate,
boabe de grâu,
fructe confiate,
au malai, faina,
cârnati si slanina,
lapte la pet
si ciocolata
au berechet.

Si-n musuroi,
pentru cei îndemânatici,
sunt fabrici
unde mamicutele
lucreaza sa-si îmbrace
furnicutele,
fac caciulite, bluzite,
plovarase
ciorapei si ghetute
pufoase.
Au gradinite, scoli,
teatre, cinematografe,
manânca popcorn
si înghetata din vafe.
Au bunici, bunicute,
ce-n nopti târzii
le spun povesti,
ori le citesc poezii.
Ele stau în hamac
si auzi doar un oftat
când Harap -Alb,
printul cel bun,
este pacalit,
o stim din poveste,
de spân.
Cei mititei,
de nerabdare dau semn,
îsi încaleca calutii de lemn,
le dau jeratec si la fel ca-n poveste,
zboara prin lume
sa mai vada ce este.
Bineînteles ca se-ntorc iute înapoi
ca-i frig, tare frig,
afara
din musuroi.
Deci copii sa nu aveti teama,
furnicutelor nu le este frica de iarna,
asa ca si noi stau rabdatoare
s-astepte zilele calde, cu soare.

CAPSUNICA LIA

capsunica Lia iubeste poezia.
în fiecare dimineata când se trezeste
ia o carticica si cuminte citeste.

acum tocmai citeste o poezie
despre fluturasul Ilie
caruia tare-i place sa zboare
de la munte la mare.
încântata îl cheama îndata
la ea în odaie
pe fluturasul istet
si foarte-ndraznet.

acum tocmai stau de vorba amândoi,
Ilie-i spune întâmplarile noi
pe care le-a trait cum alta oare
în drumetiile sale.

capsunica asculta cuminte
si ia la toate aminte,
tot ce-i povesteste,
discret,
noteaza-n caiet.

ea nu poate sa zboare,
n-are aripioare,
dar tot ceea ce te-ar putea interesa
de la prietenii buni stie
ca poti iute afla.

desi afara nu ploua,
capsunica Lia are-n ochi boabe de roua.
de ce oare sa vad puteti sa ghiciti
daca da veti fi rasplatiti.

capsunica ar vrea si ea macar o data
sa zboare sa poata,
sa vada si ea
muntii si zarile,
sa priveasca de acolo de sus marile.

fluturasul Ilie
care v-am spus e istet si-ndraznet,
ce-a facut din prietenie nu cred
c-o sa credeti,
el care toate le stie,
cum noi toti copiii în somn,
a facut rost de un balon.
acum cine credeti
ca privind de sus, se minuneaza,
e capsunica Lia si va mai spun
ca e treaza .

POEM CU MELCI

Harnici fiind de dimineata,
grabesc pasii înspre piata.
Doi melci mari, doi mititei.
cu casuta dupa ei.
Nu stiu din care pricina
s-au oprit drept în gradina.
Precupetind la salate
si laptuci mustind de lapte.
Înca nu am înteles
de s-au înteles la pret,
ca nu-i vad cu masa pusa,
dimpotriva, tot degusta.
Dar nu e cu suparare,
gradina bunicii-i mare.
Umbla sa faca demersul,
sa obtina mai mic pretul.
În urma mereu întind
fire subtiri de argint.
Dupa cum vad, bata-i vina,
vor sa cumpere gradina.
De l-atâta degustat,
cred ca li s-a aplecat.
Pui de somn au prins sa traga
sub o tufa de rubarba.

PAPADIILE

Vin si pleaca, dintr-o data,
banutii de aur ai pamântului,
luati de aripa vântului.
Apar asa ca si o minune,
azi nu-i nimic, mâine câmpu-i sublim,
azi se scalda în verde,
mâine, totul de aur e plin.
Unde pleaca papadiile,
unde îsi lasa rochitele lor aurite,
azi sunt, dar mâine nici nu-ti vine sa crezi,
ca numai urmele mai pot fi gasite.
Papadiile pleaca asa dintr-o data
ca si cum într-o zi le-ar chema
în cerul ei nesfarsit, acasa sa se-ntoarca.
cine alta decât Maica Precista.
Ele vin sa ne bucure,
apoi sa se scuture într-o zi când e cald
si cu toti copiii râzând, pe urme,
sa urce-n cer de smarald.
Într-o zi când ne vom satura sa mai fim copii,
ne vom face din tulpini de papadii scara
si vom urca linistiti la ceasul sortit
spre locul unde-i vesnica vara.
Ne va astepta Maicuta cea buna în prag
pe umeri sa ne puna aripi de îngeri,
serafimi ca sa-i fim în cerul ei alb.
în lumea-i curata, ce nu stie de plângeri.
Acolo, de la rasarit pâna la toaca,
vom avea vreme nesfârsita de joaca.
Greierii, cântece vesele ne-or scoate din strune
amintind de clipele noastre cele mai bune.
Fluturi si pasari, câmpuri în floare,
vor da zilelor noastre culoare.
Pâna atunci, copii, nu va opriti,
jucati-va, un petec de rai avem si aici.

Fir de iarba

Fir de iarba-i necajit,
Un copil l-a murdarit
A calcat langa carare
Cu ghetutele murdare.

In zori el era curat
Cu roua el s-a spalat
Pe obraji, pe ochisori
Ba chiar si pe dintisori.

Era frumusel si verde
Acum orisicine-l vede,
Crede despre Firisor
Ca ar fi ne-ascultator.

Ca n-a rezolvat problema
Astazi el cu igiena.
Rad de el ceilalti fartati
Care stau in rand, curati.

Plange acum Firisor,
Sa suporte nu-i usor
Critica rautacioasa,
Fartatilor, nu le pasa.

Iute precum ciocarlia
In ajutor sare Mia,
Apa toarna binisor,
Iar e curat Firisor.

Lacrimile sa ii stearga
Ii da un pupic in barba.
Rade-acum langa razor
Cine credeti? Firisor!

Randunica

randunica-i gospodina,
ia priviti sus sub streasina
cuibul ei, si-n el, trei pui,
harnica-i cum alta nu-i.

ziua-si petrece in zbor
deasupra ogoarelor,
odoarelor dumisale
sa le-aduca de mancare.

-cip-cirip-cirip-cirip,
maicuta ce-ai mai gasit?
o intreaba ai ei pui
in usita cuibului.

ciocuri mari deschid cand vine,
gusile si le vor pline.
liniste-i curand si-adorm
numai mama n-are somn.

Lupul raspopit

Cumatrul lup , cel din poveste,
Il stiti doar cat rau a facut,
Ajuns pensionar, fireste
Azi este de nerecunoscut.

La gradinita cea cu miei
E astazi dascal , cum sa spun
Pentru atatia derbedei
Sfatuitor e lupul bun.

Le spune despre iezisori:
-Desigur ca a fost o poveste!
Priviti aici la dintisori
Un colt nu am,totu-mi lipseste.

Deci cum as fi putut copii
Sa fac asa nazdravanie,
Cand voi vedeti acum maninc
Cu voi laptic din farfurie.

Si-i soarbe dragastos din ochi
Si la mancare ii imbie,
Oh, de-ar avea macar un colt
Ce-ar pune-o iar de-o ospetie..

Primavara

Coboara lin pe valcea,
In par cu o floricea,
Razele calde de soare
Flori ii astern la picioare.

Primavara, cin`sa fie
Azi, inflori de papadie,
In brandusi si viorele
Si-n triluri de pasarele.

Primavara se ascunde
De nici macar nu stii unde,
Cu alaiu-i maiestos
Umple locul de frumos.

Trei bobocii ii fac in ciuda
Si inoata lin pe garla,
Ea, ca sa le cada draga,
Se transforma iute-n iarba.

Ratusca Rita

Ma-mac-mac , ratusca Rita
Trece repede ulita,
Cu condurii-i galbiori,
Si in par cu trei bujori.

Rata mea cea frumusica
Este tare-ndragostita
De vecinul ei ratoi
Un motat din neam de soi.

Mac-mac-mac si la plimbare
O pornesc ei pe carare
Drept la balta fiinca rata
Ar vrea sa mearga cu barca.

Uite-asa ei merg pe drum,
Ce vorbesc nu pot sa spun,
Nu ca as vrea rau sa fiu
Insa limba lor nu-o stiu.

Pe ratoiul ei iubit
Sigur rata l-a vrajit,
ca-i vazui sa fie-o luna
Cu puisorii-mpreuna.

Poem de primavara

Intr-un strat de viorele
Trei capsune mititele
Isi deschisera azi floarea
Dar vazandu-le culoarea
Rautacioasele vecine
Foarte pline fiind de sine
S-au pornit in ras din zori
Mandre de-ale lor culori.
Uite soro la surate
Parc-ar fi cearceafuri toate,
Privite la microscop
Culoare n-au nici un strop.
Si-o tinura tot asa
Intr-un ras si vorba rea
Pana cand un vant de seara
Pe toate le scuturara.
Insa-atunci ca si-n povesti
Unde doar minuni gasesti
Capsunele mititele
Se umpleau mereu de stele.
Timpul iute a trecut
Incet, incet au crescut
Si-acum bata-le norocul
Rosii s-au facut ca focul.
Si in jur ce sa va spun
Raspandesc numai parfum.
Din suratele pizmase
Numai vorbele-s ramase.
Acum stau si tac chitic
Suparate-s ce sa zic.
Intr-o zi, pe inserat
Trei melci au descalecat
Si de cum ei le-au zarit
Pe loc s-au indragostit.
Si asa ca in poveste
Au ajus precis printese.

Albastrita

Ochii doua albastrele,
Parul ei numai inele,
Nasuc mititiel, in vant,
Fetita un fulg zburand.

Cand vorbeste, ciripeste,
Ca si-o vrabiuta este,
Cand aici si cand colea,
Nu o vezi in loc sa stea.

Acum canta unei flori
Cantecel de sarbatori
dar nu trece nici o ora
Si-o iau fluturii in hora.

Imparatia bunicilor

Intr-un tinut ce rupt e din povesti
O casa cu muscatele-n feresti,
Deschide ochii-n zori cu bucurie
Privirea si-o revarsa peste glie.

Doi ochi batrani de imparat
Privesc blajini peste regat,
Si-apoi privirea vesela-i intoarsa
Spre mandra lui, frumoasa-mparateasa.

Cu ochiul daca tragi spre tara fermecata
Pitici fara de numar in jurul lor fac roata,
Si-atata veselie in aer se ridica,
De frunza dragi prieteni nicicand n-o vezi ca pica.

Iar florile-nfloresc fara-ncetare
Si fructe coapte pe ramuri stau la soare,
Doar cosul sa ti-l umpli, cum le-ai luat din ram
Iar flori le iau locul tinutul e de basm.

Albine in stupine si fluturi colorati,
In tara asta totul e-asa cum voi visati,
Curg zilele la vale mereu numai senine,
Din ciuturi curge miere facuta de albine.

Oamenii toti unul si unul
Frumosi cum i-a dat Dumnezeu bunul
Fac ce fac si infrumuseteaza locul,
Minune e-aici sa-ti ridici clopul.

Pasari de cantec umplu azurul,
Vesnic e plin pana la coama patulul,
Camara de plina ce e o auzi cu geme,
De foame aici nu ai a te teme.

Regatul acesta iubit de pitici
Este cel peste care stapanii-s bunici,
Fiecare casa din acest loc minunat
Poti sa juri ca este-un palat.

Chiar daca de-afara nu se vede,
Si nici macar n-ai putea crede,
Niciodata,niciunde n-o sa mai vedeti
Minunile ce le-ascund cei patru pereti.

Rauri de iubiri,munti de-nvataminte
Cum sa cresti mare, destept si cuminte.
Cum fericirea toata, dar toata din lume
E stransa in inimile acestea batrane.

Paraiasul

De sub munte susurand,
La vale apoi curgand,
Fir subtire de argint,
Alte fire intalnind ,
Printre salcii, in oglinda
Vor azi luna sa o prinda,
Stele tremurand coboara
Si pe drumul inspre moara,
Paraiasul de-acum rau
Printre lanuri mari de grau,
Valea isi tot adanceste,
Cu-alte rauri se-nfrateste
Si coboara inspre mare
Sa poarte-n cârca vapoare.

Poeme pentru Carla

Dimineata zambitoare
Saruta obrajii care
Rumenei ca doi bujori
Invidii starnesc in flori.
Apoi, un glas de copil,
Parc-ar fi al mierlei tril
Si apoi fetita toata
Ce-ar manca-o ca sa poata
De draga ce l-e fetica
Si mamica si bunica.

II

Nu stiu cum s-a intamplat
Dintre flori s-a ridicat
Si-a pornit-o pe ulita
O frumoasa albastrita.
Stau si florile mirate
De asa minune frate,
Nu le vine zau sa creada
Uite floarea cum alearga!
Si de la alte portite
Ies dalii si lamaite,
Roze ,crini, chiar si-un bujor
O pornesc in pas usor ,
Larma facand pe ulita,
Buzna dand in gradinita.

III

Dulapiorul mititel
Multe rochii are-n el,
Cu volane, cu buline
Uite chiar si crinoline.

Langa ele o fetita
Mica ca si-o gargarita,
Cu gurita cat o fraga
Gandind care s-o aleaga.

Citeste mai mult: Arhiva insemnari Mai 2012 >> Poezii pentru copii, valeria tamas