Articol publicat in: Familie


Femeie, struna de lumina,
tu roi de fluturi esti mereu,
creeata-ai fost de Dumnezeu
sa fii tu vietii
sa canti iubiri ai fost sortita,

Femeie, struna de lumina
barbatului ai fost sortita,
gingasa, candida, sublima
facut-ai fost sa fii iubita.

Femeie, struna de vioara,
tu vietii-i porti eternitatea,
frumoasa ca un spic in vara
esti vietii noastre bunatatea.

Femeie lacrima sub geana,
iubire fara de hotar,
iti dete Domnu-n lume har
sa fii tu pruncului tau mama.

Tu frumusete fara seaman,
tu cea cu vorba cea mai dulce
ne-ai ingrijit inca din leagan
si ne-ngrijesti si de sub cruce.

Altar ne esti din prima clipa,
in tine viata prinde floare,
si iti petreci clipa de clipa
din micul pui sa faci om mare.

Tu plamadesti si coci destine,
cand cu suveica, cand cu acul,
iti dai si sufletul din tine
sa-ti cresti fetita si baiatul.

O dulce mama, dar ceresc,
nu este-n lumea asta mare
in zarea larga cat privesc
o inima ca a ta mare.

Si nu-i iubire adunata
ca-n trupul tau tot mai plapand
gata mereu doar sa imparta
nici-o rasplata necerand.

Ai fost si esti, vei fi mereu
prin pruncii tai mereu aici,
sa nu ii lasi singuri la greu,
cand vor cadea sa ii ridici.

Oricat ai cauta in lume
ca tine mama nu gasesti,
de-aduni comorile din lume
mai mult ca toate pretuiesti.